O rugaciune

Rugaciunea Sfântului Ioan Damaschin
(Aceasta să o zici arătând spre patul tău)
Stăpâne, Iubitorule de oameni, au doară nu-mi va fi mie acest pat groapă? Sau încă vei mai lumina cu ziua ticălosul meu suflet? Iată, groapa îmi zace înainte si iată moartea îmi stă înainte. De judecata Ta, Doamne, mă tem, si de munca cea fără de sfârsit; iar a face rău nu mai contenesc. Pe Tine, Domnul Dumnezeul meu, pururea Te mânii si pe Preacurata Maica Ta si pe toate puterile ceresti si pe sfântul înger, păzitorul meu. Si stiu, Doamne, că nu sunt vrednic de iubirea Ta de oameni, ci vrednic sunt de toată osânda si chinul. 

Ioan Damaschin, intr-o poza de epoca

Ci rogu-Te, Doamne, mântuieste-mă după multimea bunătătilor Tale, că de vei mântui pe cel drept, nu-i lucru mare, iar de vei milui pe cel curat, nu-i nicio minune, că sunt vrednici de mila Ta; ci spre mine, păcătosul, să faci minuni cu mila Ta; în aceasta să arăti iubirea Ta de oameni, ca să nu biruiască răutatea mea, bunătatea si milostivirea Ta cea nespusă, ci tocmeste, după cum voiesti, a mea viată.

Nu stiu de ce trebuie sa arati catre pat cand zici rugaciunea asta. Cui trebuie sa-i arati? Lui Dumnezeu, care oricum stie la ce te referi? Dar deh, nu cred ca asta conteaza prea mult. Important e ca stiu oameni care au trecut de clipe infernal de grele cu ajutorul acestei rugaciuni.