Aici, in Hannover, la tot pasul te intalnesti cu handicapati de toate felurile. Invalizi in carucioare, indivizi cu sindrom Down etc etc. Merg cate doi sau in grupuri mai mari, aproape ca nu exista loc unde sa nu dai de ei. I-am intalnit inclusiv la parcul de distractii, unde vin numai sa se uite, ca doar nu se pot invarti prin carusele. Nu exista parcare unde sa nu aiba si ei un loc rezervat, toate scarile au alaturi cate un acces pentru ei, unii conduc masini special construite, ce mai, zici ca aici s-a ajuns cu adevarat la punerea in practica a conceptului de grija a omului fata de semenii sai.
Dar eu, sceptic din fire, nu inghit asemenea baliverne. Sunt sigur ca se fac afaceri importante in jurul persoanelor cu handicap si ca unii scot bani seriosi de aici. In plus, daca ne gandim la Stephen Hawking, avem in fata modelul handicapatului de geniu, iar geniul este un capital foarte pretios. Societatea are nevoie inclusiv de inteligenta si ideile handicapatilor, nu-si poate permite sa-i lase de izbeliste. Totul e conceput cu lux de amanunte pentru obtinerea unui profit, indiferent de natura lui. Nu stiu unde se face ceva din pura compasiune, din dragoste pentru aproapele tau batut de soarta. Oamenii de rand da, pot compatimi, pot ajuta crestineste. Dar la scara unei natiuni, totul devine afacere.
Nici Biserica, din pacate, nu functioneaza dupa alte principii - vezi uriasele averi pe care le detine pretutindeni in lume. Solutia e una singura: daca vrei sa ai parte de o viata bazata pe principii morale, pe dragoste crestina, pe compasiune, trebuie sa te duci in pustie si sa locuiesti acolo cu ceilalti nemultumiti de actuala intocmire a lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu