Adunîndu-ne la
cabană cei trei vînători, după ce am dibuit în dîra cerbilor, benjaminul
nostru, care atunci luase mai întîi contact cu muntele sălbatic, ne surprinse
cu vestea că a văzut un muflon. De cînd s-au ridicat munţii ăştia, muflon nu
i-a călcat. Muflon trebuie să fie, ce ar putea fi alta? întări novicele. Ca
oaia, sur-negriu, cu coarne răsucite.
— Măi, va
fi vreo oaie de casă !
A treia zi,
celălalt prieten, vînător vechi şi bun, a venit la cabană cu o pradă neobişnuită:
un berbec de oaie ţigaie, zdravăn. A trebuit să-şi pună în joc toată măiestria
ca să-l poată apropia pînă în puterea puştii, într-o tăietură în care păştea.
S-a despărţit de turmă poate încă din primăvară, a rămas de ea în munte, s-a
sălbătăcit. Mirare că a scăpat de lupi.
Ionel Pop
- Instantanee din viata animalelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu