Toate-s vechi

Am găsit o traducere a textului de pe Wikipedia cu referire la „Die gedanken sind frei”

"Die gedanken sind frei” este un cîntec german despre libertatea de exprimare. Textul a apărut pe la anii 1780 sub formă de manifest şi iniţial a avut doar 4 strofe, a 5-a fiind adăugată mai tîrziu. Se pare că textul este inspirat după un mai vechi cîntec popular elveţian care înfăţişează dialogul între un prizonier închis în turnul cetăţii şi castelanul torţionar.

Din 1819, o dată cu intensificarea restricţiilor impuse confederaţiei germane de Imperiul austriac prin emiterea Decretelor de la Karlsbad, cîntecul devine o formă populară de protest împotriva represiunii politice şi a cenzurii, dar mai ales în favoarea organizaţiilor (frăţiilor) studenţeşti, de acum interzise prin lege. Decretele atentau şi la autonomia universitară. Astfel, funcţionari speciali au fost însărcinaţi cu supravegherea profesorilor universitari patrioţi. Pentru manifestări în favoarea naţiunii germane, orice profesor universitar era imediat concediat fără a mai putea fi reprimit în vreo universitate din imperiu.
Imediat după izbucnirea revoluţiei de la 1848, cîntecul a fost interzis, la fel şi în perioada nazistă. Într-o noapte din anul 1942, studenta Sophie Scholl a interpretat piesa la flaut lîngă zidurile închisorii din Ulm, unde tatăl ei era închis pentru că manifestase eroicul curaj de a-l numi pe dictatorul Hitler ca fiind „pedeapsa lui Dumnezeu”. Un an mai tîrziu studenta care făcea parte din mişcarea „grupul de rezistenţă non-violentă Trandafirul alb” a fost acuzată de înaltă trădare pentru distribuirea unor manifeste anti-război, judecată, condamnată şi executată prin ghilotinare.
Astăzi, cîntecul cunoaşte o nouă viaţă prin susţinătorii mişcării împotriva cenzurii internetului.

Cum să nu-mi vină în minte, citind ultima propozitie, versul lui Eminescu din Glossă, anume „Toate-s vechi și nouă toate?”