Portretul cazuarului
Primul lucru pe care-l face cazuarul e sa se uite la tine cu o neincredere trufasa. Nu face altceva decat sa priveasca nemiscat, sa priveasca atat de aspru si fara intrerupere, de parca el ne-ar nascoci in clipa aceea, de parca printr-o stradanie nemaipomenita ne-ar scoate din neantul care e lumea cazuarilor si astfel ne-am pomeni in fata lui, stand, nu se stie de ce si contemplandu-l.
Din aceasta dubla contemplare care poate ca nu e decat una si aceeasi sau, de fapt, poate ca nu e deloc, ne nastem amandoi, cazuarul si cu mine, ne gasim unul altuia locul, invatam sa ne ignoram. Nu stiu daca el, cazuarul, ma contureaza si ma inscrie in lumea lui simpla, eu, insa, nu pot decat sa-l descriu, sa lipesc peste faptura lui prezenta o lista cu ce-mi place si ce nu-mi place la el. Mai ales cu ce nu-mi place, caci cazuarul e antipatic si respingator. Inchipuiti-va un strut cu un corn ca un capac de samovar, un fel de bicicleta turtita intre doua automobile, care se face armonica, un abtibild rau lipit, unde predomina un violet murdar si un fel de paraitura. Acum, cazuarul face un pas inainte si isi ia un aer sever; e ca o pereche de ochelari care ascund un pedant fara margini. Traieste in Australia, cazuarul; e las si in acelasi timp infricosator - paznicii intra in cusca lui cu cizme inalte de piele si un aruncator de flacari. Cand cazuarul se opreste din goana inspaimantata in jurul strachinei cu tarate si se napusteste cu salturi de camila asupra paznicului, acesta nu mai are altceva de facut decat sa porneasca aruncatorul. Si atunci, iata ce se vede: jetul de foc il invaluie si cazuarul, cu toate penele in flacari, mai inainteaza cativa pasi si izbucneste intr-un tipat ingrozitor. Dar cornul lui nu arde: materia aceea uscata si scamoasa, care e mandria si sfidarea lui, intra intr-o fuziune rece, se aprinde intr-un albastru minunat, intr-un rosu care aduce cu un pumn jupuit si, in sfarsit, se incheaga in verdele cel mai transparent, al smaragdului, piatra intunericului si a sperantei. Cazuarul isi pierde penele, nori iuti de cenusa, iar paznicul alearga lacom sa puna mana pe gema proaspat nascuta. Directorul gradinii zoologice profita intotdeauna de clipa asta ca sa-l dea in judecata pentru maltratarea animalelor si sa-l concedieze.
Ce altceva sa mai spunem despre cazuar, dupa aceasta dubla nenorocire?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu