Intalnire pe drumul Cotei

Ei, acum ca m-am linistit putin, pot sa ma astern pe povestit ce s-a intamplat marti, in a treia zi de stat la Breaza cu Maria si Michelle. 

Fiind o vreme superba, ne-am gandit ca n-ar fi rau sa mergem pe munte cu telacabina. Asa ca ne-am dus la Sinaia. Inainte de telecabina, am facut o halta prin niste magazine, ca altfel nu mai scapam de gura Mariei. Au cumparat fetele niste lucruri si apoi ne-am dus la Cota 1400. 

Pe drum, discutii despre animale. Nu stiu cum se face, dar Maria vorbeste mereu despre catei, iepurasi, elefanti, tigri, hipopotami...chiar a zis Dana la un moment dat ca probabil o sa se faca biolog sau ceva de genul. Tot discutand, Maria a zis cam asa: "Tata, eu nu am vazut niciodata un animal salbatic in libertate". La care eu i-am replicat: "Cum sa nu, ai uitat de ariciul din curtea lui Gogol pe care l-am prins si l-ai tinut in palme?" "Da, dar ala era un animal inofensiv" a continuat Maria. "Si tu vrei unul ofensiv?" a intrebat Dana. 

Apoi mi-am amintit de tata si de fantana de unde bea apa mereu in plimbarile lui pe munte. Trecuseram de ea, dar, intr-o curba larga, am mai vazut una. Asa ca am tras pe dreapta si ne-am pregatit sa coboram. Nici nu am apucat sa-mi scot centura, cand le-am auzit pe fete: "Ia uite, vulpea!". M-am intors si, intr-adevar, am vazut o vulpe venind direct catre noi. Am zis "Repede, pana nu dispare, sa-i facem o poza". Am scos camera, m-am precipitat afara si, ce sa vezi, vulpea nu numai ca nu disparuse, dar se oprise langa masina si se uita la noi. Intr-o fractiune de secunda am inteles: era o vulpe care venea la mancare, exact precum cainii din parcarile supermarketurilor din Timisoara. Mi s-a parut incredibil: o vulpe auto-imblanzita, care venea sa ceara mancare. Am profitat de moment si am facut poze peste poze. Uite:

Din pacate, nu am avut ce sa-i dam sa manance. Fetele au hotarat insa ca la coborare o sa ii aducem niscaiva resturi de la masa noastra. Ne-am suit in masina si ne-am tot dus.