marți, 17 aprilie 2012

Un clipuscul

Tocmai cand ma pregateam sa scriu ceva despre indivizii care urasc Biserica, popii si credinta, am dat peste un clipuscul (adica un clip minuscul) urcat pe YouTube, in care o individa evident afectata de probleme mintale serioase, da un raspuns aberant la intrebarea: "Ati tinut post?" Este greu de urmarit monologul femeii si de altfel nu are nicio importanta ce spune ea. Important e ca astfel de oameni se duc la biserica, se inchina, respecta ritualul crestin, apoi ies de acolo si vorbesc despre "divulgaritatea umanistica", "blastomul nonsalantei nonconformistice" si alte aiureli. Urmarea e ca indivizii aia despre care ma pregateam eu sa scriu gasesc noi motive sa urasca Biserica, popii si credinta. Ei zic: "Uite in ce hal te tampeste mersul la Biserica". Altii, care poate ca nu se exprima violent sau vulgar cu privire la popi (niste oameni, in fond si ei, nu cine stie ce fiare salbatice), intreaba cu viclenie retorica: "De ce nu o vindeca Dumnezeu cand o vede ca intra in biserica?"

Acesti oameni, fara sa-si dea seama, sunt impregnati de o mentalitate totalitara. Ei spun - unii public, altii in particular - cam asa: "popii sunt niste jigodii nenorocite, ar trebui sa fie exclusi din societate, bisericile ar trebui sa fie daramate" si alte lucruri asemanatoare. Eu le-as pune o intrebare simpla: "Dar de ce sa fie exclusi ei si sa nu fiti exclusi voi?" Nu cred ca poate indica cineva un motiv pentru care o anumita categorie de oameni ar merita sa fie ostracizata mai degraba decat alta. Singurul argument in astfel de dispute este cel al fortei: "Noi suntem mai puternici si mai multi, asa ca va terminam pe voi, care sunteti mai putini si mai slabi". Dar asta e un pseudo-argument, unul conjunctural, pentru ca oricand se poate ajunge la o inversare a pozitiilor si cei mai slabi sa devina mai puternici, cu tot ce urmeaza de aici. Un argument serios si convingator trebuie sa aiba la baza niste principii acceptate de toata lumea. Un astfel de principiu ar fi, spre exemplu, cel care spune ca e de preferat sa eviti durerea fizica. Nu cred sa existe decat foarte putin oameni carora le place sa ii doara maselele. Un principiu pe care ar trebui, in opinia mea, sa-l accepte toata lumea este cel care afirma ca toti suntem egali din nastere. Fie ca esti negru, ca esti hermafrodit, ca esti blond, ca esti femeie sau ca esti homosexual, ca esti popa sau aviator, te-ai nascut ca toata lumea dintr-o mama si ai fost aruncat aici, in lume, urmand ca dupa un numar de ani sa mori. Si atunci pe ce baza poate spune cineva ca unii merita sa fi acceptati pe lume si altii nu? 
In consecinta, femeia care spune elucubratii din clipusculul pe care l-am pomenit are si ea dreptul sa isi duca viata care i-a fost data. N-ar trebui sa rada nimeni de ea si n-ar trebui sa o foloseasca nimeni ca motiv pentru a blama Biserica, ori medicina. La fel popii au tot dreptul sa functioneze ca popi, tractoristii ca tractoristi, betivii au dreptul sa se imbete, scriitorii sa scrie si asa mai departe.
Libertatea inceteaza atunci cand prin actiunile cuiva sunt afectate drepturile fundamentale ale celorlalti, cand alti oameni sunt agresati fizic sau moral, cand libertatea altora de gandire si de expresie este incalcata sau ingradita. De aici, sigur ca se intra in tot felul de dezbateri subtile, insa ceea ce vreau eu sa spun este ca nimeni nu are niciun fel de argument convingator pentru a sustine ca ideile lui despre lume si viata sunt mai bune ca ale altcuiva.
Later:
Ma gandesc ca vor fi fiind si unii care vor zice: "Conform logicii tale, ideile despre lume si viata ale Maicii Tereza nu sunt cu nimic mai bune decat cele ale lui Stalin" Ei, sigur ca nu asta am vrut sa spun. Cine zice asa ceva intra deja in zona argumentatiei subtile si pentru asta exista destula bibliografie. Eu ma retrag acum, cat mai am vreme.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!