DROBUL
Denumire ştiinţifică: Sarothamnus scoparius
Denumire populară: măturice, mătură verde.
Prezentare. Drobul, cunoscut şi sub numele de măturice, este o plantă foarte frumoasă şi de aceea este mult cultivată în scop decorativ. Aparţine familiei leguminoaselor şi este, de fapt, un arbust. Înălţimea acestui copăcel nu trece, însă, de doi metri. Ca orice leguminoasă, drobul are o rădăcină foarte ramificată, iar pe aceste ramificaţii se găsesc nodozităţi. Tulpina, şi ea foarte ramificată, rămâne verde tot timpul anului.
Frunzele sunt trifoliate şi au dimensiuni reduse.
Florile, deosebit de expresive, deosebit de bine conturate, cresc la
subsuoara frunzelor şi au o culoare galben-aurie. Fructul este o păstaie
turtită, de culoare neagră. Pentru uz medicinal se culeg florile şi
ramurile tinere, şi mai ales vârfurile cu boboci pe ele. Din acestei
părţi valoroase ale drobului se prepară tincturi, infuzie, extracte,
decocturi. Drobul este folosit, pe larg, şi în industria farmaceutică.
Substanţe active importante: sparteina – care este alcaloidul principal, tiramina, oxitiramina – substanţă foarte importantă, cunoscută şi sub numele de adrenalină vegetală (folosită în cazuri de hipotensiune), epinina, scoparină (aceasta se găseşte în flori), carotinoide, săruri minerale. Datorită unor substanţe din compoziţia sa (sparteina, de pildă), drobul este o plantă otrăvitoare.
Întrebuinţări. Preparatele obţinute din drob sunt considerate a fi un foarte activ tonic cardiac, reviogorând, resuscitând structura nervoasă a inimii. Această proprietate este dată de principalul produs conţinut de planta de drob – sparteina. Cu sparteină se tratează şi tahicardiile, precum şi aritmiile cardiace. Preparatele de drob sunt eficiente, de asemenea, în uşurarea şi grăbirea naşterilor, având acţiune tonică asupra uterului. Alte proprietăţi ale drobului – anti toxic, antiveninos, vasoconstrictor, diuretic. Alte afecţiuni în care se utilizează în mod frecvent preparatele sau extractele de drob: pleurezia, pneumonia, bronhopneumonia, hemoragiile uterine, anemia, guta, reumatismul.
Preparatele din drob sau pe bază de drob nu vor fi utilizate de diabetici.
Prezentare. Drobul, cunoscut şi sub numele de măturice, este o plantă foarte frumoasă şi de aceea este mult cultivată în scop decorativ. Aparţine familiei leguminoaselor şi este, de fapt, un arbust. Înălţimea acestui copăcel nu trece, însă, de doi metri. Ca orice leguminoasă, drobul are o rădăcină foarte ramificată, iar pe aceste ramificaţii se găsesc nodozităţi. Tulpina, şi ea foarte ramificată, rămâne verde tot timpul anului.
Substanţe active importante: sparteina – care este alcaloidul principal, tiramina, oxitiramina – substanţă foarte importantă, cunoscută şi sub numele de adrenalină vegetală (folosită în cazuri de hipotensiune), epinina, scoparină (aceasta se găseşte în flori), carotinoide, săruri minerale. Datorită unor substanţe din compoziţia sa (sparteina, de pildă), drobul este o plantă otrăvitoare.
Întrebuinţări. Preparatele obţinute din drob sunt considerate a fi un foarte activ tonic cardiac, reviogorând, resuscitând structura nervoasă a inimii. Această proprietate este dată de principalul produs conţinut de planta de drob – sparteina. Cu sparteină se tratează şi tahicardiile, precum şi aritmiile cardiace. Preparatele de drob sunt eficiente, de asemenea, în uşurarea şi grăbirea naşterilor, având acţiune tonică asupra uterului. Alte proprietăţi ale drobului – anti toxic, antiveninos, vasoconstrictor, diuretic. Alte afecţiuni în care se utilizează în mod frecvent preparatele sau extractele de drob: pleurezia, pneumonia, bronhopneumonia, hemoragiile uterine, anemia, guta, reumatismul.
Preparatele din drob sau pe bază de drob nu vor fi utilizate de diabetici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu