PROPRIETATILE
UNUI FOTOLIU
Copiii, totdeauna obraznici, se distreaza pacalind musafirii in lipsa mamei si-i poftesc sa se aseze in fotoliu. Cum musafirii stiu despre ce e vorba, dar stiu si ca despre asta nu trebuie sa se vorbeasca, ii privesc pe copii foarte tulburati si se scuza folosind vorbe care nu se rostesc niciodata in fata copiilor, spre marea bucurie a acestora. Pana la urma musafirii se slujesc de orice pretext ca sa nu ia loc, iar mai tarziu mama isi da seama de cele intamplate si, cand se duc la culcare, copiii primesc cate o bataie zdravana. Dar ei tot nu renunta si reusesc din cand in cand sa traga pe sfoara cate un musafir mai nestiutor si-l pun sa se aseze in fotoliu. In cazurile astea parintii se fac ca nu vad nimic, caci se tem ca nu cumva vecinii sa afle de insusirile fotoliului si sa vina sa-l ceara cu imprumut ca sa pofteasca in el un membru al familiei sau un prieten. In timpul asta, copiii cresc. Si vine o zi cand, nu se stie de ce, nu-i mai intereseaza fotoliul si nici musafirii. Ba chiar se feresc sa intre in hol, ocolesc prin curte si parintii, acum foarte batrani, inchid usa de la hol cu cheia si se uita ingroziti la copiii lor, de parca ar vrea sa le citeasca gandurile. Copiii se uita in alta parte si spun ca e ora de masa sau de culcare. Dimineata, tatal se scoala primul si intotdeauna se duce sa vada daca usa de la hol e inchisa cu cheia, daca vreunul dintre copii n-a deschis-o ca sa se vada din sufragerie fotoliul, pentru ca steluta de argint straluceste si pe-ntuneric si poate fi vazuta perfect din orice colt al sufrageriei.
Acasa
la Jacinto exista un fotoliu pentru a muri.
Cand
cineva imbatraneste, este invitat intr-o buna zi sa ia loc in fotoliu, care e
ca toate celelalte fotolii, doar ca are o steluta argintie in mijlocul
spatarului. Cel invitat ofteaza, da putin din maini ca si cum ar vrea sa
indeparteze invitatia, apoi se duce sa se aseze in fotoliu si moare.
Copiii, totdeauna obraznici, se distreaza pacalind musafirii in lipsa mamei si-i poftesc sa se aseze in fotoliu. Cum musafirii stiu despre ce e vorba, dar stiu si ca despre asta nu trebuie sa se vorbeasca, ii privesc pe copii foarte tulburati si se scuza folosind vorbe care nu se rostesc niciodata in fata copiilor, spre marea bucurie a acestora. Pana la urma musafirii se slujesc de orice pretext ca sa nu ia loc, iar mai tarziu mama isi da seama de cele intamplate si, cand se duc la culcare, copiii primesc cate o bataie zdravana. Dar ei tot nu renunta si reusesc din cand in cand sa traga pe sfoara cate un musafir mai nestiutor si-l pun sa se aseze in fotoliu. In cazurile astea parintii se fac ca nu vad nimic, caci se tem ca nu cumva vecinii sa afle de insusirile fotoliului si sa vina sa-l ceara cu imprumut ca sa pofteasca in el un membru al familiei sau un prieten. In timpul asta, copiii cresc. Si vine o zi cand, nu se stie de ce, nu-i mai intereseaza fotoliul si nici musafirii. Ba chiar se feresc sa intre in hol, ocolesc prin curte si parintii, acum foarte batrani, inchid usa de la hol cu cheia si se uita ingroziti la copiii lor, de parca ar vrea sa le citeasca gandurile. Copiii se uita in alta parte si spun ca e ora de masa sau de culcare. Dimineata, tatal se scoala primul si intotdeauna se duce sa vada daca usa de la hol e inchisa cu cheia, daca vreunul dintre copii n-a deschis-o ca sa se vada din sufragerie fotoliul, pentru ca steluta de argint straluceste si pe-ntuneric si poate fi vazuta perfect din orice colt al sufrageriei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu