Se afișează postările cu eticheta Cortazar. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Cortazar. Afișați toate postările

duminică, 26 august 2012

De ziua lui Cortazar

Pierderea şi recuperarea unui fir de păr
Pentru a lupta împotriva pragmatismului şi a groaznicei tendinţe de a urmări scopuri materiale, văru-meu cel mare susţine că metoda cea mai bună e să-ţi smulgi un fir de păr din cap, să-i faci un nod la mijloc şi să-l laşi să cadă uşor prin gaura chiuvetei. Dacă părul se agaţă de grătarul care se află de obicei în asemenea găuri e de ajuns să deschizi puţin robinetul şi firul dispare.


duminică, 19 august 2012

Ocupatii ciudate (3)

Simulacre
Suntem o familie ciudată. In ţara asta unde lucrurile se fac din obligaţie sau fanfaronadă, nouă ne plac ocupaţiile libere, îndeletnicirile fără noimă, simulacrele absolut inutile.
Avem un defect: ne lipseşte originalitatea. Aproape tot ce ne hotărîm să facem e inspirat - şi de ce să n-o spunem deschis, copiat - după modele celebre. Orice noutate pe care o aducem trezeşte întotdeauna aceeaşi reacţie: anacronism sau surpriză, scandal. Unchiu-meu mai mare spune că suntem ca nişte copii la indigo - la fel cu originalul, numai că de altă culoare, pe altă hîrtie, şi cu alt scop. Soră-mea cea de-a treia se compară cu privighetoarea mecanică a lui Andersen; romantismul ei ajunge pînă la urmă pur şi simplu greţos.


luni, 13 august 2012

Ocupatii ciudate (2)

Etichetă şi preferinţe
Intotdeauna mi s-a părut că trăsătura distinctivă a familiei noastre este buna-cuviinţă. Împingem sfiala pînă la limite de necrezut, atît în ceea ce priveşte îmbrăcămintea şi mîncarea, cît şi în felul în care ne exprimăm si ne urcăm în tramvai. De pildă, poreclele, care se acordă fără niciun fel de scrupule în cartierul Pacífico, pe noi ne preocupă, ne dau de gîndit, ba chiar ne tulbură. Părerea noastră e că nu poţi să dai orice fel de poreclă unuia care va fi silit s-o înghită şi s-o suporte ca pe o însuşire a sa toată viaţa. Doamnele din strada Humboldt îşi numesc băieţii Toto, Coco sau Cacho, iar fetelor le zic Negra sau Beba; în familia noastră însă, tipul ăsta obişnuit de poreclă nu există, ca să nu mai vorbesc de cele afectate şi preţioase ca  Bănuţa, Fărîmiţa sau Spaima-pisicilor, care sînt foarte răspîndite prin Paraguay şi Godoy Cruz. Drept exemplu pentru grija pe care o avem pentru treaba asta e de-ajuns să amintesc cazul mătuşii mele de-a doua.


sâmbătă, 4 august 2012

Ocupatii ciudate (1)

Poştă şi telecomunicaţii
Odată, cînd un neam de-al nostru îndepărtat a ajuns ministru, am aranjat ca să ne numească pe mai mulţi din membrii familiei la sucursala poştei din strada Serrano. Ce-i drept, n-a durat prea mult. Din cele trei zile cît am stat acolo, două am servit publicul cu o repeziciune formidabilă, drept care ne-am pomenit cu vizita neaşteptată a unui inspector de la Poşta Centrală şi o notiţă laudativă în Raţiunea. In cea de-a treia zi eram siguri de popularitatea noastră, căci veneau


vineri, 29 iunie 2012

Din instructiunile lui Cortazar (6)

Instrucţiuni pentru omorârea furnicilor din Roma
Hotărât lucru, Roma va fi mâncată de furnici. Le vezi umblând printre lespezi; ce şirag de pietre preţioase taie gâtul lupoaicei? Undeva ţâşneşte apa izvoarelor, ardezia vie, cameele tremurătoare care bolborosesc în noapte povestind istoria şi dinastiile şi comemorările. Ar trebui găsită inima care face să zvâcnească izvoarele şi să o păzim de furnici, ar trebui organizat în oraşul ăsta invadat de sânge şi de sfeşnice înălţate ca mâinile unui orb, un rit izbăvitor pentru ca viitorul să-şi tocească dinţii în munţi, să se târască blând şi neputincios, scăpat pentru totdeauna de furnici.



marți, 26 iunie 2012

Din instructiunile lui Cortazar (5)

Instructiuni tip pentru cine vrea sa i se faca frica.
  • Intr-un sat din Scotia se vand carti cu o pagina alba ratacita undeva, cine stie unde, prin volum. Cititorul care da peste pagina asta la trei dupa-amiaza, moare.
  • In piata Quirinal, la Roma, exista un punct cunoscut pana prin secolul al XIX-lea numai de catre initiati, de unde, in noptile cu luna plina, se vad miscandu-se agale statuile gemenilor Dioscuri care se lupta pe caii lor cabrati.


marți, 12 iunie 2012

Din instructiunile lui Cortazar (4)

Instructiuni pentru cine vrea sa-si intoarca ceasul
Acolo in fund se afla moartea, dar nu trebuie sa-ti fie frica. Apuca bine ceasul cu o mana, prinde cu degetele cheita arcului, invarte-o usor. Acum incepe alt soroc, copacii isi desfac frunzele, barcile se intrec usoare, timpul, ca un evantai, se umple cu el insusi si din el tasnesc aerul, brizele pamantului, umbra unei femei, mireasma painii.
Ce vrei, ce mai vrei? Leaga-ti-l cat mai repede la incheietura mainii, lasa-l sa bata slobod, imita-l cand respiri. Frica rugineste rotitele, fiecare lucru dobandit si uitat roade putin cate putin venele ceasului, facand sa putrezeasca sangele rece al micilor rubine. Si acolo in fund se afla moartea si trebuie sa fugim ca sa ajungem inaintea ei si sa intelegem ca oricum nu mai are nicio importanta.



joi, 3 mai 2012

Din instructiunile lui Cortazar (3)

Instructiuni preliminare pentru cine vrea sa-si intoarca ceasul
Gandeste-te la asta: cand ti se daruieste un ceas, ti se daruieste, de fapt, un mic infern desavarsit, un lant de trandafiri, o inchisoare de aer. Nu ti se da numai ceasul - la multi ani si speram sa te tina, e o marca buna, elvetiana, cu montura de rubine; nu ti se da numai acest marunt cioplitor in piatra, pe care sa ti-l legi la incheietura mainii si sa-l porti mereu cu tine. Ti se daruieste - si ei, vai, nu stiu asta - un alt fragment fragil si precar din tine insuti, ceva care-ti apartine dar nu e corpul tau, pe care trebuie sa ti-l legi de trup cu cureaua lui ca un brat mic si deznadajduit atarnandu-ti de incheietura mainii. Ti se daruieste datoria de a-l intoarce in fiecare zi, obligatia de a-l intoarce ca sa fie mai departe un ceas; ti se daruieste obsesia de a fi atent la ora exacta afisata in vitrinele magazinelor de bijuterii, la radio, la serviciul telefonic. Ti se daruieste frica sa nu-l pierzi, sa nu ti se fure, sa nu-ti cada pe jos si sa se sparga. Ti se daruieste marca lui si asigurarea ca e o marca mai buna decat celelalte, ti se daruieste tendinta de a-ti compara ceasul cu celelalte ceasuri. 
Nu ti se daruieste un ceas, in realitate tu esti cel daruit, cel oferit cadou pentru ziua de nastere a ceasului.


luni, 30 aprilie 2012

Hotel de Belgique

Zi de zi esti silit sa faci umbra pamantului, sa existi intr-o bucata de sticla, esti silit sa-ti croiesti drum prin masa vascoasa care se proclama drept lume, in fiecare dimineata dai de paralelipipedul cu nume respingator, cu satisfactia de caine ca toate sunt la locul lor, alaturi de tine cu aceeasi femeie, aceiasi pantofi, acelasi miros al aceleiasi paste de dinti, aceeasi tristete a caselor de vizavi, aceeasi fatada cu ferestre de demult si firma HOTEL DE BELGIQUE.



joi, 26 aprilie 2012

Din instructiunile lui Cortazar (2)

INSTRUCTIUNI PENTRU CINE VREA SA URCE O SCARA
Probabil toata lumea a observat ca adesea solul se zbarceste in asa fel incat o parte urca in unghi drept cu planul terenului, apoi partea urmatoare se aseaza paralel cu acesta, ca sa-i faca loc altei perpendiculare, lucru care se repeta in spirala sau in linie franta pana la inaltimi cat se poate de variabile. Ghemuindu-te si punand mana stanga pe una din partile verticale iar dreapta pe orizontala respectiva, te afli pentru o clipa in posesia unei trepte. Fiecare din aceste trepte, alcatuite, dupa cum se vede, din doua elemente, se aseaza putin mai sus si mai inapoi decat cea dinainte, principiu care da un sens scarii, deoarece orice alta combinatie ar produce forme poate mai frumoase si mai pitoresti, dar care nu te vor putea transporta de la parter la etajul intai.



duminică, 22 aprilie 2012

Din instructiunile lui Cortazar (1)

Instructiuni ca sa poti canta
Mai intai sa-ti spargi oglinzile din casa, apoi sa-ti lasi bratele in jos, sa privesti nedeslusit peretele, sa uiti de tine. Sa canti numai o nota, sa te asculti pe dinauntru. Daca auzi (dar asta o sa se intample mult mai tarziu) ceva ca o priveliste scufundata in frica, plina de pietre si cu ruguri printre ele, cu siluere ghemuite si pe jumatate goale, sau daca auzi un rau pe care coboara barci vopsite in galben si negru, daca auzi cum miroase painea, cum pipaie degetele sau umbra unui cal, atunci cred ca esti pe drumul cel bun.
Apoi cumpara-ti partituri si un frac, dar te rog nu canta pe nas si lasa-l in pace pe Schumann.


joi, 19 aprilie 2012

Confruntarea lui Cortazar cu abtibildul rau lipit

Portretul cazuarului
Primul lucru pe care-l face cazuarul e sa se uite la tine cu o neincredere trufasa. Nu face altceva decat sa priveasca nemiscat, sa priveasca atat de aspru si fara intrerupere, de parca el ne-ar nascoci in clipa aceea, de parca printr-o stradanie nemaipomenita ne-ar scoate din neantul care e lumea cazuarilor si astfel ne-am pomeni in fata lui, stand, nu se stie de ce si contemplandu-l.



sâmbătă, 14 aprilie 2012

O poveste a lui Cortazar

Poveste adevarata
Un domn scapa pe jos ochelarii, care fac un zgomot ingrozitor cand se izbesc de pietrele pavajului. Domnul se apleaca, necajit din pricina ca lentilele costa foarte scump, dar, spre marea sa uimire, descopera ca ochelarii au scapat, ca prin minune, neatinsi.
Atunci, domnul are un sentiment de adanca recunostinta si intelege ca cele intamplate constituie un fel de avertizare prieteneasca, asa ca se duce la un magazin de optica si cumpara un toc de piele captusita - dubla protectie pentru a-si ingriji sanatatea. Peste o ora scapa tocul din mana si, cand se apleaca fara a fi prea nelinistit, constata ca ochelarii s-au facut praf. Ii trebuie catva timp ca sa inteleaga cat de nepatrunse sunt caile Domnului si ca, de fapt, miracolul acum a avut loc.



joi, 12 aprilie 2012

O impresie a lui Julio Cortazar

Tema pentru un covor
Generalul are numai optzeci de oameni, iar dusmanul cinci mii. In cortul sau, generalul blestema si plange. Pe urma scrie o proclamatie inspirata, pe care porumbeii mesageri o raspandesc deasupra taberei dusmane. Doua sute de infanteristi trec la general. Urmeaza o incaierare pe care generalul o castiga cu usurinta si doua regimente trec de partea sa. Dupa trei zile, dusmanul are numai optzeci de oameni, iar generalul cinci mii. Atunci generalul scrie alta proclamatie si saptezeci si noua de oameni trec de partea sa. Ramane numai un singur dusman, inconjurat de armata generalului care asteapta in liniste. Se scurge noaptea si dusmanul tot n-a trecut de partea sa. In cortul lui, generalul blestema si plange. Cand se ivesc zorile, dusmanul scoate incet sabia din teaca si inainteaza spre cortul generalului. Intra si se uita tinta la el. Armata generalului se imprastie. Rasare soarele.


vineri, 6 aprilie 2012

O scriere mica a lui Julio Cortazar

PROPRIETATILE UNUI FOTOLIU
Acasa la Jacinto exista un fotoliu pentru a muri.
Cand cineva imbatraneste, este invitat intr-o buna zi sa ia loc in fotoliu, care e ca toate celelalte fotolii, doar ca are o steluta argintie in mijlocul spatarului. Cel invitat ofteaza, da putin din maini ca si cum ar vrea sa indeparteze invitatia, apoi se duce sa se aseze in fotoliu si moare.



duminică, 4 septembrie 2011

Tentativa de troc

Miercuri, a sosit din state un amic mai degraba virtual, care e de bastina de prin Arad. Omul e un intelectual, si-a dat doctoratul in filosofia presocraticilor daca nu ma insel, a scris romane si poezii, dar lucreaza ca supraveghetor hotelier ori asa ceva. L-am asteptat la aeroport sau, mai degraba m-a asteptat el pe mine, pentru ca am intarziat cateva minute din cauza unor intamplari cu Maria. Fapt e ca exact cu o zi inainte, se intamplase urmatorul fenomen: in timp ce ma tundeam zero, cum fac de vreo trei ori pe an, mi-a venit ideea sa intrerup operatiunea si sa las anumite portiuni de scalp neatinse, in special ca sa vad cum reactioneaza Maria. Cand a sosit si m-a vazut, a inceput sa strige ca trebuie sa ma tund complet, ca daca raman asa sa nu ma mai duc s-o iau de la scoala etc. Atunci mi-a venit ideea sa fac un troc: eu ma tund complet si Maria umbla toata luna lui septembrie cu parul strans. E atat de frumoasa cu parul prins la spate, incat nu ma mai satur privind-o. I-au spus multi lucrul asta, insa ea, cu incapatanarea pe care o mosteneste, din cate vad, pe partea feminina a familiei, refuza pana si sa incerce. La propunerea mea a stat, s-a gandit si in cele din urma a refuzat. Asadar m-a acceptat in felul asta:



După mine!