Mirosuri

Una dintre marile mele obsesii din vremea şcolii a fost cea legată de mirosurile trupului. Mă îngrozea pur şi simplu ideea că într-o zi cineva ar putea să-mi spună că miros urat, ceva de genul "mai spală-te şi tu, că puțești" sau aşa ceva. Aşa că mă spălam sub braţ şi de zece ori pe zi, făceam duș la orice oră, schimbam tricourile şi cămăşile permanent, numai să nu ajung în situaţia de care vorbeam. Îmi amintesc şi azi o vizită pe care i-am făcut-o unei colege de facultate, care în mod evident dorea să mă prezinte părinţilor ei. Apucasem să promit, dar exact în acea zi a dat peste mine - vorba lui Svejk - ghinionul de a bea bere după bere la celebra cârciumă "Codrii Cosminului", aşa că m-am dus la întâlnire fără să mai apuc să fac un duș. 

Oh, ce mai chin! Mi se părea că subsuorile mele exală un miros îngrozitor, pe care atât colega cât şi părinţii ei aveau să-l simtă neîntârziat, ceea ce-i va determina să arboreze anumite grimase pentru ca, până la urmă, să mă invite afară cu rugămintea de a nu mai trece niciodată prin acel cartier. Ca să încerc să ascund mirosul, ţineam mâinile lipite de corp şi, când trebuia, de exemplu, să iau ceşcuţa de cafea, mă întindeam cu totul până la masă şi apoi apucam ceşcuţa cu o mişcare a mâinii executată numai din cot, braţul rămânând lipit de coaste, pentru a ţine acolo prizonier mirosul înfiorător. Nu m-am gândit nicio secundă că părinţii colegei ar putea să fie nemulţumiţi de faptul că duhnesc a bere - asta nu mi se părea ceva degradant. Însă subsuorile...
Mi-am adus aminte de episodul ăsta, plecând de la bălăcăreala sinistră pe care o prezintă presa, ai cărei protagonişti sunt Adriana Bahmuţeanu şi Silviu Prigoană. Cei doi s-au despărţit zgomotos, după care au făcut declaraţii incredibile. Prigoană a zis că Bahmuţeanu îl privează de sex, iar Bahmuţeanu a replicat că el pute, pentru că nu se spală cu săptămânile. Trebuie să recunosc că mi s-a făcut pielea de găină. Mi-am închipuit că aş fi eu persoană publică, precum Prigoană, şi televiziunile ar difuza declaraţiile consoartei mele, care s-ar plânge că nu mă spăl şi că miros ca o pubelă. Cred că aş muri, sincer. Fac însă pariu că Prigoană nu o să moară, ba încă o să candideze la un nou mandat. Și mai fac pariu că oamenii o să-l voteze indiferent de duhorile pe care le exală, dovedind că pentru marea masă, astfel de lucruri sunt secundare.