Faceti-va bine (161)

Limba mielului

Denumire ştiinţifică: Borrago officinalis. 
Prezentare. Limba mielului este o erbacee din familia boraginaceelor. Are o tulpină ramificată care, în prima perioadă de vegetaţie a plantei, este suculentă. Frunzele, de formă eliptică, peţiolate, uşor îngroşate, au un gust deosebit, ceva între măcriş şi ştevie, şi pot fi folosite la salată. Florile sunt plasate în vârful ramurilor.

Pentru uz medicinal se recoltează, în luna mai, întreaga plantă, dar mai ales ramurile tinere cu flori, precum şi frunzele. Din aceste părţi ale plantei se prepară infuzie (mai ales din flori), decoct (din frunze), precum şi extracte apoase sau fluide.

Substanţe active importante: săruri minerale pe bază de magneziu, calciu, potasiu, sodiu, fosfor în cantitate mare, răşini.

Întrebuinţări. Limba mielului se utilizează în medicina tradiţională sub formă de infuzie. Potrivit unor observaţii mai noi ale specialiştilor, ale naturiştilor, limba mielului are efecte medicinale semnificative dacă este consumată crudă, sub formă de salată sau inclusă în salate. De asemenea, se recomandă utilizarea plantei, sub formă zdrobită şi macerată, la îmbunătăţirea vinului, limba mielului făcând din vin, cu adevărat, un medicament şi un aliment. Limba mielului este un puternic revitalizant, remineralizant, fortifiant, antiinflamator – fiind recomandată în tratarea bolilor de plămâni. Contribuie şi la curăţirea generală a organismului, precum şi la stimularea activităţii plămânilor, rinichilor, ficatului.