miercuri, 19 septembrie 2012

Mici intamplari cu animale (85)

La 28 ianuarie 1940 era ger aspru şi zăpadă mare. Hoină­ream cu sania prin apropierea mănăstirii Căldăruşani, nu de­parte de Bucureşti. În lipsa altui vînat mai ales, împuşcasem la ciori. Un ţăran pe care l-am întîlnit mă întrebă dacă nu cumva aş avea plăcere să împuşc nişte lişite de cele mici" - înainte cu cîteva zile văzuse vreo patru-cinci pe valea Pociovaliştea, într-un loc zis Podul Buzeştei, unde apa nu îngheaţă niciodată. Lişiţa nu-i vînat de soi şi în altă vreme nu m-ar fi ispitit. Dar acum în cap de iarnă să fie lişiţe, şi încă un soi ciudat, de cele mici"!
Curios să văd despre ce ar putea fi vorba, am mers la ochiul de apă care nu îngheaţă. Îndată am văzut o pasăre strecurîndu-se încet prin trestia uscată. Lişiţă „de iarnă" nu era, însă nu mai puţin ciudat e că a rămas la noi această găinuşă de baltă (Gallinula chloropus). A înotat, s-a strecurat pe sub mal, a ieşit după aceea pe gheaţă si a păşit sprintenă, apoi s-a ascuns încît n-am mai văzut-o. Părea că se simte bine, cu tot gerul aspru. Am căutat să vedem si altele; nu le-am descoperit. Dacă e adevărat ceea ce spunea ţăranul, că a văzut aici vreo patru-cinci şi de ce m-ar fi minţit? în­seamnă că o mică tovărăşie, poate un cuib de găinuşe de baltă, au rupt tradiţia şi, cunoscînd poate şi locul care nu îngheaţă, au rămas să ierneze aici.
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor
Găinuşă de baltă



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!