Un om de haz
Era explozia anului nou: haos de noroi şi de zăpadă, străbătut de o mie de trăsuri, strălucind de jucării şi de bomboane, mişunînd de lăcomii şi deznădejdi, delir oficial al unui mare oraş făcut spre a tulbura creierul celui mai dîrz singuratic.
Era explozia anului nou: haos de noroi şi de zăpadă, străbătut de o mie de trăsuri, strălucind de jucării şi de bomboane, mişunînd de lăcomii şi deznădejdi, delir oficial al unui mare oraş făcut spre a tulbura creierul celui mai dîrz singuratic.
In mijlocul
harababurii şi hărmălaiei acesteia, un măgar trepăda sprinten, hărţuit de un bădăran
înarmat cu un bici. Cînd măgarul era gata
să dea colţul unei străzi, un nobil domn înmănuşat, ferchezuit, cu o cravată
straşnică şi întemniţat în haine noi-nouţe, se înclină ceremonios înaintea
bietului dobitoc şi, ridicîndu-şi pălăria, îi zise: ,,La mulţi ani cu fericire
I”, apoi se întoarse către nu ştiu ce camarazi cu un aer de prostească mîndrie,
ca şi cînd le-ar fi cerut aprobarea pentru ca mulţumirea lui să fie şi mai
deplină.
Măgarul nu-l văzu pe
nobilul glumeţ, şi urmă să alerge cu zel încotro îl chema datoria.
Pe mine însă
mă apucă dintr-odată o năprasnică furie împotriva acestui magnific imbecil,
care mi se păru că însumează întregul spirit al Franţei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu