Inimile ratelor

Luni, cand m-am trezit si mi-am dat seama ca sunt la Timisoara, mi-a si incoltit gandul: trebuie sa merg la mall. Si m-am dus. Dupa ce am colindat prin librarii, pe la naturisti, pe la telefoane etc, m-am dus si la Auchan. Ma gandeam sa iau cate ceva de pus in tigaie, din cele care pe la Hanovra nu le gasesti niciunde ori, daca le gasesti, au alt gust decat cel cu care te-ai obisnuit. Asa ca m-am infiintat in zona carnurilor si, ce sa vezi, mi-au cazut ochii peste niste pungi cu inimi de rata. Fapt e ca niciodata pana atunci nu-mi inchipuisem ca se poate gasi asa ceva in comert. N-am mai stat pe ganduri si am luat o punga - nici nu costa mult, vreo 6 lei aproape juma' de kil. Cand am ajuns acasa, am bagat punga in frigider si mi-am vazut mai departe de treburi.

Joi dimineata, mi-a spus Mitza (soacra-mea, pentru cine n-a citit pana acum despre ea): "trebuie sa facem inimile alea ca se strica, ia cauta o reteta pe internet, ca eu n-am gatit niciodata asa ceva". Zis si facut. Am cautat si am dat peste o pagina frumoasa, unde scria asa:

Tocanita de inimi de rata cu mamaliguta

Tocanita:1 kg inimi de rata, 2 cepe mari, 2 lg boia ardei dulce, 2 frunze dafin, piper, sare, 1 cana apa sau supa de pui 

Preparare: Se curata ceapa, se taie marunt si se caleste in ulei incins, cand devine aurie se adauga boia. Inimile de rata se sectioneaza, se spala si se pun in cratita/tigaie peste ceapa. Se adauga frunze de dafin, 1 cana apa/supa de pui si se lasa la inabusit pana ce scade. La sfarsit se adauga piper si sare dupa gust.

Ma si gandeam ca nu am vazut prea des chestii mai simple, asa ca i-am transmis lui Mitza informatia si am plecat la treaba. Cand m-am intors, lucrurile se prezentau astfel: intr-o oala mica pluteau inimile intregi, iar pe aragaz statea in asteptare o tigaie cu coada. Zice Mitza: "sa stii ca inimile astea trebuie fierte, nu poti sa le pui asa in tigaie". Zic eu: "dar in reteta nu spune sa le fierbem, doar sa le taiem in doua si sa le punem peste ceapa si boia". Zice Mitza: "lasa ce zice reteta, eu iti spun ca stiu din experienta, inimile se fac greu, sunt tari, trebuie fierte inainte, nu poti sa le pui asa". Zic eu: "OK, atunci fierbeti-le si gata". 

A pus Mitza inimile la fiert, le-a tinut cat a stiut ea ca e bine, apoi a trecut la pasii urmatori. Dupa mai bine de o ora, o aud zicand: "inimile astea nici acum nu s-au muiat". Ma duc si ma uit - intr-adevar, supa (facuta dintr-un cub) se cam evaporase, asa ca i-am zis: "mai puneti un pic de apa ca n-o fi foc". A pus Mitza apa, apoi, dupa o vreme, m-a chemat iar: "ia spune, boiaua se pune acum, cand e aproape gata, sau dupa ce-am oprit focul?". Ciudata intrebare! I-am zis: "dar boiaua n-ati pus-o cum zice reteta, dupa ce s-a calit ceapa?" Zice Mitza: "cum s-o pun atunci, nu se face asa ceva, dac-o pui in ceapa se arde si nu mai iese nimic". Zic eu: "dar daca stiti cum stau lucrurile, la ce m-ati mai pus sa caut reteta pe internet?" Zice Mitza: "lasa internetul, eu iti spun cum se face". "OK, atunci asa se face", am zis eu. A mai trecut ceva vreme si ma cheama Mitza: "hai la masa, e gata tocanita". Zic eu: "ati facut si mamaliga?" Zice mitza: "aia nu, fa-ti tu daca vrei, eu nu fac mamaliga". Excelent, m-am dus si am facut o mamaliga infricosata, apoi am stat la masa si nu m-am lasat pana nu am terminat tocanita.