Aristip
trăia la curtea unui tiran, acolo unde se afla şi adversarul său de idei,
Diogene. Ultimul executa cu plăcere diferite munci casnice, de cîte ori era solicitat
la curte. Surprinzîndu-l într-o zi pe Diogene curăţînd fructe, Aristip i-a spus
că aceasta este o muncă josnică, demnă de sclavi.
—
Te
înşeli, a răspuns liniştit Diogene. Dacă înveţi să cureţi fructe, nu mai
trebuie să te laşi scuipat de nici un tiran!
—
Dacă
ai învăţat temeinic cum să te porţi cu oamenii — i-a întors vorba Aristip —
n-ai nevoie de ştiinţa ta de-a curăţa fructe!
Un filozof l-a oprit pe Temistocle şi l-a întrebat:
—
Dacă
zeii ţi-ar da voie să alegi, ce-ai vrea să fii, Ahile sau Homer?
Fără
să stea prea mult pe gînduri, învingătorul perşilor a răspuns:
—
Iar
voi ce-aţi vrea să fiţi? Învingătorii jocurilor olimpice sau toboşarii care
anunţă cetăţii intrarea triumfală a campionilor?
—
Bate-l
pe acest sclav nemernic, care a greşit şi n-a îndrăznit să recunoască fapta
săvîrşită. Eu n-am voie să-l lovesc acum, sunt prea nervos!
Ajuns
la glorie în lumea elină, Platon a fost invitat la curtea tiranului Dionysos
din Siracuza. În timpul banchetului, tiranul i-a chestionat pe filozof:
— Ce se vorbeşte la Atena despre mine?
—
Atena
are lucruri mult mai importante de făcut, a răspuns Platon, decît să vorbească
despre tine!
Euripide
l-a întrebat odată pe Socrate ce părere are despre cugetarea lui Heraclit
„panta rhei“ (totul curge). Socrate a tăcut un timp, apoi a răspuns calm:
—
Ceea
ce am înţeles din filozofia lui pare minunat. Vreau să adaug însă că fiecare om
trebuie să fie un înotător excelent, dacă nu vrea să se înece în acest torent
universal!
Socrate
a fost consultat de un prieten, aflat în pragul unei hotărîri importante:
—
Ce
să fac? Să mă căsătoresc sau nu?
—
O,
scumpul meu amic! îţi va fi tot una. Ori te căsătoreşti, ori rămîi burlac,
peste zece ani tot ai să regreţi!
Altădată,
un discipol l-a întrebat pe Socrate dacă îl povăţuieşte să se însoare sau să nu
facă acest pas.
—
În
orice caz, i-a spus filozoful, însoară-te. Dacă ai să nimereşti o femeie de
treabă, fericirea va fi de partea ta, iar dacă ai ghinion şi nimereşti o
nevastă rea de gură, leneşă sau geloasă, atunci nu-ţi rămîne decît să te apuci
de filozofie, fapt pentru care omenirea are să-ţi mulţumească!
O femeie,
mama unui copil rău crescut, care îi aducea numai necazuri, a venit la Socrate
cu odrasla de mînă şi i-a zis:
—
Înţeleptule!
Cum aş putea să readuc la raţiune acest copil?
Fără
să-i spună un cuvînt, Socrate a luat toiagul şi i-a ars femeii cîteva lovituri
zdravene. Apoi s-a aşezat jos, spunîndu-i:
—
Ai
priceput? Sau vrei să-ţi repet?
Socrate,
urmat de elevii săi, trecea prin piaţa ateniană, unde era belşug de mărfuri,
bunuri aduse din toate colţurile lumii antice. Privind cele expuse vînzării,
filozoful a exclamat:
—
Ce
multe sunt lucrurile de care eu nu am nevoie.
Într-o
dimineaţă, elevii au venit să-l ia pe Socrate de acasă. Mare le-a fost însă
mirarea cînd l-au găsit pe filozof chinuindu-se să descifreze taina unei
ţitere.
—
Cum
maestre, s-a mirat elevul preferat, acum, la vîrstă aceasta înaintată, vă
străduiţi să învăţaţi a cînta?
—
E
mai bine să înveţi mai tîrziu, decît niciodată! a spus înţeleptul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu