Azi am fost să tund câinii. De fapt, numai pe Cindy, pe Richi îl duc peste jumătate de oră. E o frizeriţă de câini aici în Timişoara, la care am mai tuns animalele. Lucrează cu o asistentă simpatică şi amândouă iubesc în mod evident câinii. Am sunat-o şi am făcut programările, la 11 am dus căţeluşa, la 13:30 m-am dus s-o iau. Nu terminaseră încă, aşa că am mai stat pe-acolo să privesc finalul operaţiunii. Şi pentru că aşa-i romanul (dar şi neamţul, asta v-o spun sigur), ne-am apucat să pălăvrăgim pe diverse subiecte.
Când au terminat, am întrebat cât mă costă şi ce să vezi, în loc să obţin un răspuns simplu şi precis, m-am ales cu o mică predică despre cum ar trebui să procedez ca blana animalului să nu se mai încâlcească în halul ăla, că nici măcar nu era încâlcită ci împâclită sau aşa ceva, drept pentru care, deşi tariful normal este 70 de lei, o să-mi ia 80. Mie asta mi s-a părut culmea, drept care i-am şi spus că dacă vrea mai mulţi bani, atunci ar trebui să aibă tarife diferenţiate, pe care să le comunice clienţilor. Poate că un proprietar de câine ştie că tariful e 70 de lei şi vine exact cu aceşti bani în buzunar, dar află că de fapt trebuie să mai scoată zece lei etc. Apoi i-am spus că blana lui Richi e şi mai încâlcită, aşa că mă aştept să-mi ceară 90 de lei. La asta a zis că e OK, nu sare de 80.
I-am dat banii şi m-am extras de-acolo. Aveam la mine un cârnat luat de la un mic magazin din zonă, ca să i-l arunc câinelui de pază care lătrase ca un apucat la noi când am intrat în curte. I l-am dat şi s-a împrietenit cu mine pe loc, dar de mâncat nu l-a mâncat, doar s-a dus pe lanţul lui să-l îngroape într-un loc special. Mă şi întrebam câţi metri de cârnaţi ai putea găsi dacă te-ai apuca să sapi în locul ăla.
Am ieşit în stradă, m-am suit cu Cindy în maşină şi am plecat către casă. Pe drum, mă tot gândeam la frizeriţă şi la tariful ei, aşa că mi-am amintit de un episod asemănător, petrecut cu câţiva ani în urmă. Mă dusesem la o spălătorie auto, unde spălătorii erau cu toţii ţigani. Sigur, nu de aia m-am dus tocmai acolo, dar aşa se nimerise. Au spălat ei ce-au spălat, au frecat, ce mai, şi-au făcut treaba cum se cuvine. Când am întrebat cât mă costă, numai ce se proţăpeşte unul dintre ei în faţa mea şi-mi spune: "trei sute de mii, şefu". Bine bine, dar pe geamuri erau afişate tabele cu tarifele, şi pentru o maşină ca a mea, spălatul făcea numai două sute de mii. N-am apucat să-i spun individului chestia asta, când dinăuntru a apărut patroana, o femeie ascuţită şi plină de energie, care m-a întrebat: "cât v-au cerut, domnu?" I-am spus eu ce şi cum, apoi ea s-a răstit la spălători: "nu înţelegeţi măi odată că două sute de mii costă spălatul?" La care ţiganul care îmi ceruse suma aia aiurea i-a zis "da, şefa, da' maşină asta era mai murdară că alealalte!" Femeia s-a luat cu mâinile de cap, m-a chemat înăuntru, mi-a luat preţul corect şi mi-a mai cerut şi scuze pentru incident.
I-am dat banii şi m-am extras de-acolo. Aveam la mine un cârnat luat de la un mic magazin din zonă, ca să i-l arunc câinelui de pază care lătrase ca un apucat la noi când am intrat în curte. I l-am dat şi s-a împrietenit cu mine pe loc, dar de mâncat nu l-a mâncat, doar s-a dus pe lanţul lui să-l îngroape într-un loc special. Mă şi întrebam câţi metri de cârnaţi ai putea găsi dacă te-ai apuca să sapi în locul ăla.
Am ieşit în stradă, m-am suit cu Cindy în maşină şi am plecat către casă. Pe drum, mă tot gândeam la frizeriţă şi la tariful ei, aşa că mi-am amintit de un episod asemănător, petrecut cu câţiva ani în urmă. Mă dusesem la o spălătorie auto, unde spălătorii erau cu toţii ţigani. Sigur, nu de aia m-am dus tocmai acolo, dar aşa se nimerise. Au spălat ei ce-au spălat, au frecat, ce mai, şi-au făcut treaba cum se cuvine. Când am întrebat cât mă costă, numai ce se proţăpeşte unul dintre ei în faţa mea şi-mi spune: "trei sute de mii, şefu". Bine bine, dar pe geamuri erau afişate tabele cu tarifele, şi pentru o maşină ca a mea, spălatul făcea numai două sute de mii. N-am apucat să-i spun individului chestia asta, când dinăuntru a apărut patroana, o femeie ascuţită şi plină de energie, care m-a întrebat: "cât v-au cerut, domnu?" I-am spus eu ce şi cum, apoi ea s-a răstit la spălători: "nu înţelegeţi măi odată că două sute de mii costă spălatul?" La care ţiganul care îmi ceruse suma aia aiurea i-a zis "da, şefa, da' maşină asta era mai murdară că alealalte!" Femeia s-a luat cu mâinile de cap, m-a chemat înăuntru, mi-a luat preţul corect şi mi-a mai cerut şi scuze pentru incident.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu