Stejarul
Denumire ştiinţifică: Quercus robur.
Denumire populară: tufan.
Prezentare. Stejarul este un arbore înalt – poate ajunge la 50 de
metri înălţime – şi foarte puternic. Face parte din familia fagaceelor.
Impresionantul arbore are o coroană largă, bogată, cu frunze alterne, lobate.
Scoarţa este colorată diferit, în funcţie de vârsta arborelui – de la gri până
la brun spre negru. Florile sunt sub forma unor amenţi (mâţişori). Stejarul
înfloreşte în luna mai. Fructul este binecunoscuta ghindă. Importantă din punct
de vedere medicinal este coaja stejarului, din care se face decoct. Alte
preparate medicinale realizate pe bază de stejar: infuzie, pulbere, tanin.
Întrebuinţări. Decoctul şi celelalte preparate obţinute din coajă de
stejar sunt astringente, cicatrizante, antidiareice, hemostatice,
antibacteriene, antitoxice. Decoctul de stejar se utilizează în regim intern
(în enterite, diaree, deranjamente stomacale şi intestinale), dar şi extern –
sub formă de gargară, băi, spălături locale (în faringite, gingivite, arsuri,
hemoroizi, degerături, răni greu vindecabile). În practica medicinală se întrebuinţează
uneori şi ghinda, sub formă prăjită şi măcinată, pentru prepararea unei
„cafele”. Acest surogat de cafea are un rol important în reechilibrarea
sistemului digestiv. Efecte medicinale asemănătoare are şi coaja de gorun (Quercus petraea), un
arbore ceva mai scund decât stejarul (maximum 40 de metri înălţime).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu