Cea de-a patra
planetă era locuită de un businessman. Omul acesta era atât de ocupat, încât
nici nu-şi înălţă capul când sosi micul prinţ.
- Bună ziua, spuse
micul prinţ. Vi s-a stins ţigara.
- Trei şi cu doi fac
cinci. Cinci şi cu şapte, doisprezece. Doisprezece şi cu trei, cincisprezece.
Bună ziua. Cincisprezece şi cu şapte, douăzeci şi doi. Douăzeci şi doi şi cu
şase, douăzeci şi opt. N-am timp s-o aprind. Douăzeci şi şase şi cu cinci,
treizeci şi unu. Uff! Face, deci, cinci sute unu milioane, şase sute douăzeci
şi două de mii, şapte sute treizeci şi una.
- Hai? Tot aicea
eşti? Cinci sute de milioane... nu mai ştiu... Am atâta treabă! Eu sunt un om
serios, nu mă ţin de baliverne! Doi şi cu cinci, şapte...
- Cinci sute de
milioane de ce? stărui micul prinţ, care în viaţa lui nu renunţase la o
întrebare, de vreme ce-o pusese.
Businessmanul îşi
înălţă capul:
- În cincizeci şi
patru de ani, de când trăiesc pe planeta aceasta, n-am fost deranjat decat în
trei rânduri. Prima oară, acum douăzeci şi doi de ani, când a picat, Dumnezeu
ştie de unde, un cărăbuş. Făcea un zgomot îngrozitor. Şi am greşit de patru ori
la o adunare. A doua oară, acum unsprezece ani, din pricina unei crize de
reumatism. Eu nu fac mişcare. Nu am timp de hoinăreală. Sunt un om serios! A
treia oară... iacă-t-o! Cum ziceam, cinci sute unu milioane...
- Milioane de ce?
Businessmanul
înţelese că nu era nici o speranţă să fie lăsat în pace:
- Milioane de
lucruri din celea mărunte, care se văd câteodată pe cer.
- Muşte?
- Ba nu, mărunte şi
care strălucesc.
- Albine?
- Ba nu. Mărunte,
aurii şi care-i fac pe alde pierde-vară să viseze. Eu însă sunt un om serios!
Nu mai am timp să mă pierd în visări.
- Aha! Stele?
- Chiar aşa. Stele.
- Şi ce faci cu
cinci sute de milioane de stele?
- Cinci sute unu
milioane, şase sute douăzeci şi două de mii, şapte sute treizeci şi una. Eu
sunt un om serios, un om precis.
- Şi ce faci cu
stelele astea?
- Ce fac cu ele?
- Da.
- Nimic. Le
stăpânesc.
- Eşti stăpânul
stelelor?
- Da.
- Dar abia am
cunoscut un rege, care...
- Regii nu
stăpânesc. Ei „domnesc” peste... E cu totul altceva.
- Şi la ce-ţi
foloseşte dacă eşti stăpânul stelelor?
- Îmi foloseşte ca
să fiu bogat. Ca să cumpăr alte stele, când cineva le descoperă.
„Ăsta, îşi zise micul prinţ, gândeşte cam ca
beţivanul de-adineauri.” Îi mai puse totuşi câteva întrebări:
- Cum poate cineva
să stăpânească stelele?
- Ale cui stele?
răspunse morocănos businessmanul.
- Nu ştiu. Ale
nimănui.
- Atunci sunt ale
mele, deoarece eu m-am gandit primul la lucrul asta.
- Şi e de ajuns?
- Bineînţeles. Când
găseşti un diamant, care nu-i al nimănui, e al tău. Când găseşti o insulă, care
nu-i a nimănui, e a ta. Când ai cel dintâi o idee, o brevetezi: e a ta. Aşa că
eu sunt stăpânul stelelor, pentru că nimeni, înaintea mea, nu s-a gândit
vreodată să le stăpânească.
- Asta aşa e, zise
micul prinţ. Şi ce faci cu ele?
- Le administrez. Le
socotesc şi iar le socotesc, zise businessmanul. Nu-i deloc uşor. Eu sunt însă
un om serios!
Micul prinţ nu se
mulţumi cu atât.
- Eu, dacă am un
fular, pot să-l pun la gât şi să-l iau cu mine. Dacă am o floare, pot s-o culeg
şi s-o iau cu mine. Tu însă nu poţi să culegi stelele!
- Nu, dar pot să le
depun la bancă.
- Cum adică?
- Adică scriu pe o
bucată de hârtie câte stele am. Şi pe urmă, hârtia asta o încui într-un sertar.
- Şi asta-i tot?
- E de-ajuns!
„Are haz, se gândi micul prinţ. E destul de poetic.
Dar nu e prea serios.”
Cu privire la
lucrurile serioase, micul prinţ avea părerile lui, foarte deosebite de părerile
oamenilor mari.
- Eu, mai zise el,
am o floare, pe care o stropesc în fiecare zi. Am trei vulcani, pe care-i curăţ
în fiecare săptămână. Căci îl curaţ şi pe cel stins. Nu se ştie niciodată.
Vulcanii trag folos, după cum trage folos şi floarea mea din faptul că eu sunt
stăpânul lor. Tu însă nu le eşti de folos stelelor...
Businessmanul
deschise gura, dar nu găsi nici un raspuns, iar micul prinţ plecă.
„Oamenii mari, de bună seamă, sunt nemaipomenit de
ciudaţi”, îşi spuse el cu nevinovăţie, continuându-şi călătoria.
Cap13 Cap1
Cap13 Cap1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu