Ora 8:40 - deschid compul si ma reped pe gmail. Am mai multe mesaje, dar unul singur mi se pare important: cel de la David, mailul in care ar trebui sa se afle traducerea corectata a Povestilor Mariei. Il deschid - afurisitul de comp se misca infernal de incet, si citesc:
Raul, thank you for your patience. I must apologize again and ask for a few more days. I've been drawn away from your project due to some family issues requiring me to travel. I will be back home and on track and have your edited manuscript to you over the coming weekend, by 10/21. My apologies once again.
Totusi nu! Nu e asa! De data asta o sa fie bine. David o sa termine corecturile si pe 21 o sa-mi trimita mailul cel mare. La vremea aia o sa fiu in Timisoara, dar asta n-are nicio importanta, mailurile n-au nicio legatura cu locurile in care te afli. Oricum, ziua cea mare se amana din nou.
Morala: Niciodata sa nu fii sigur ca ziua cea mare a venit cu adevarat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu