Cum se formeaza convingerile

Sa presupunem ca aici, in Timisoara, vad gropi in asfalt. Imediat, il injur bine pe Ciuhandu. Apoi, intr-o zi, merg la Oradea si vad si acolo gropi in asfalt. OK, ma interesez cine e primar la Oradea si il injur si pe ala. Dupa cateva zile, ajung la Cluj si iarasi gasesc gropi in asfalt. Il injur, natural pe Funar, apoi pe Boc, ca amandoi au fost primari de Cluj; il injur pe actualul primar si plec mai departe. Dar deja imi incolteste o banuiala sumbra: in toate orasele Romaniei sunt gropi in asfalt. Poate gresesc, poate sunt rautacios, ori inclinat catre generalizari pripite. Asa ca merg si mai departe.

Ajung la Bistrita, la Deva, la Suceava, la Tulcea, la Constanta, la Brasov si, de fiecare data, gasesc gropi in asfalt. In acest caz, banuiala mea sumbra incepe sa se ingroase tot mai mult. Desigur, ca sa ajung la certitudine, trebuie sa merg in fiecare oras al Romaniei si sa ma conving ca sunt gropi in asfalt. Ori eu n-am chef sa fac acest tur de forta. Poate ca din zece orase vizitate, o sa gasesc unul care nu are gropi in asfalt. Si ce e cu asta? Convingerea mea o sa fie aceeasi: in orasele Romaniei sunt gropi in asfalt.

De aici, mai departe, imi permit sa mai trag o concluzie: primarii romani sunt niste secaturi. Si nu am cum sa gresesc. Chiar daca mai apare pe ici pe colo cate unul care a rezolvat gropile, asta nu schimba lucrurile. De ce sa fie o exceptie un primar care a astupat gropile? Eu vreau ca exceptia sa fie primarul care nu le-a astupat. Abia atunci o sa-mi schimb convingerile si o sa pot spune ca in orasele romanesti nu sunt gropi in asfalt si ca primarii romani nu sunt niste secaturi. Pana atunci, ramane cum a zis ANDO: