Acum câteva zile am urcat pe Facebook un banc scurt:
Un cuplu trece prin faţa unei cofetării:
- Mmmmm ce bine miroase, spune ea …
- Dacă vrei, mai trecem odată!
După o vreme, m-am întâlnit cu o cunoştinţă, o doamnă care era însoţită de fetiţa ei în vârstă de nouă ani şi, din una în alta, le-am spus bancul ăsta. Fetiţa a râs, imaginându-şi întreaga scenă. Mama ei a început s-o dăscălească:
Un cuplu trece prin faţa unei cofetării:
- Mmmmm ce bine miroase, spune ea …
- Dacă vrei, mai trecem odată!
După o vreme, m-am întâlnit cu o cunoştinţă, o doamnă care era însoţită de fetiţa ei în vârstă de nouă ani şi, din una în alta, le-am spus bancul ăsta. Fetiţa a râs, imaginându-şi întreaga scenă. Mama ei a început s-o dăscălească:
- Vezi? Asta înseamnă să o iei pe ocolite, să baţi şaua ca să priceapă iapa. Ce tot atâtea ocolişuri, când vrei ceva spune direct. Dacă îţi trebuie îngheţată spune, nu o lua pe după prun, pentru că dacă o iei pe departe, că „vai, ce frumos miroase”, asta obţii. Ce e „da” să fie „da” şi ce e „nu” să fie „nu”. Restul e prosteală. Şi tot aşa.
Mi-a părut extraordinar de rău că nu am putut să-i explic fetiţei cât de mult ar trebui să se ferească de sfatul pe care i-l dădea maică-sa. Să-i spun că dacă-l va urma se va transforma într-o femeie de care bărbaţii s-ar putea să fugă. Pentru că bărbaţilor le place să li se ofere prilejuri în care să îşi poată arăta calităţile. Când o femeie îi spune „vreau o îngheţată”, bărbatul înregistrează asta ca pe o discuţie aproape oficială. Ca şi cum ar fi la doctor sau la avocat. În schimb, când i se spune „ce frumoşi sunt cerceii ăştia”, deja se simte atras într-un joc al seducţiei, într-un dans care presupune două persoane, la sfârşitul căruia cei doi se vor simţi mai aproape unul de celălalt. Va înţelege că femeia îşi doreşte cerceii, dar că îl lasă pe el să ia decizia. Va face o fandare şi se va oferi să-i cumpere, ea va face o piruetă şi va spune că nu, nu e neapărat nevoie, el se va roti într-un dublu axel, insistând că e marea lui plăcere să îi facă iubitei aşa un cadou, ea va ceda, fâlfâindu-şi puţin aripile şi îmbujorandu-se. Astfel de jocuri ale seducţiei sunt cele care pot ţine dragostea în viaţă. Când, însă, doi oameni trăiesc raportându-şi sec unul altuia ce fac şi ce vor, nu va dura mult până când, practic, nu vor mai avea ce să-şi comunice în afară de strictul necesar. Şi dragostea, atâta câtă va fi fost, se va stinge, iar cenuşa ei se va risipi în cele patru zări, ca şi cum nici n-ar fi fost vreodată.
Mi-a părut extraordinar de rău că nu am putut să-i explic fetiţei cât de mult ar trebui să se ferească de sfatul pe care i-l dădea maică-sa. Să-i spun că dacă-l va urma se va transforma într-o femeie de care bărbaţii s-ar putea să fugă. Pentru că bărbaţilor le place să li se ofere prilejuri în care să îşi poată arăta calităţile. Când o femeie îi spune „vreau o îngheţată”, bărbatul înregistrează asta ca pe o discuţie aproape oficială. Ca şi cum ar fi la doctor sau la avocat. În schimb, când i se spune „ce frumoşi sunt cerceii ăştia”, deja se simte atras într-un joc al seducţiei, într-un dans care presupune două persoane, la sfârşitul căruia cei doi se vor simţi mai aproape unul de celălalt. Va înţelege că femeia îşi doreşte cerceii, dar că îl lasă pe el să ia decizia. Va face o fandare şi se va oferi să-i cumpere, ea va face o piruetă şi va spune că nu, nu e neapărat nevoie, el se va roti într-un dublu axel, insistând că e marea lui plăcere să îi facă iubitei aşa un cadou, ea va ceda, fâlfâindu-şi puţin aripile şi îmbujorandu-se. Astfel de jocuri ale seducţiei sunt cele care pot ţine dragostea în viaţă. Când, însă, doi oameni trăiesc raportându-şi sec unul altuia ce fac şi ce vor, nu va dura mult până când, practic, nu vor mai avea ce să-şi comunice în afară de strictul necesar. Şi dragostea, atâta câtă va fi fost, se va stinge, iar cenuşa ei se va risipi în cele patru zări, ca şi cum nici n-ar fi fost vreodată.
..parca am mai citit ceva asemanator pe blogul tau...este?
RăspundețiȘtergere