Un text nefericit

Circula pe Facebook o poveste aproape imposibil de suportat (pentru mine cel putin), care apare asa (reproduc textul la virgula):

Un copil spune mamei lui: "Mamă, am scris ceva pe cearceaf cu ruj." De la furie mama a început să își bată copilul fără nepăsare până ce l-a pierdut.
Inconştientă şi în lacrimi, a încercat să-i deschidă ochişorii, dar era prea târziu; inima lui aia mică a ........a încetat să bată.
In dormitor pe cearceaf scria: "Te iubesc mamă ♥".

Ideea acestei povesti este cumplita. Daca mi s-ar intampla asa ceva, m-as sinucide in secunda urmatoare. Nu cunosc ceva mai groaznic decat conjunctia asta intre dragoste si crima, nici macar nu pot sa descriu ce simt gandindu-ma la asa ceva.

Din pacate, cel care a lansat povestioara, a scos-o, evident, de pe net si a tradus-o cu Google translate, dupa care a facut mici corecturi si i-a dat drumul. Rezultatul e ce se vede si, pentru mine, e un fiasco. In loc sa te patrunzi de sensul povestii, ori de dramatismul ei, iti sar in ochi formularile ilogice sau lipsite de sens. Ce inseamna "a bate fara nepasare"? Adica il batea si ii lipsea nepasarea? Dar daca nu avea nepasare, inseamna ca de fapt ii pasa. Asadar il batea pasandu-i... Mai departe: daca era inconstienta, cum incerca sa deschida ochisorii copilului? 

Probabil ca textul ar fi trebuit sa sune asa:

Un copil ii spune mamei lui: "Mamă, am scris ceva pe cearșaf cu ruj." De furie, mama a început să își bată copilul fără să-i pese de plânsul lui și l-a bătut până ce l-a pierdut.
Când a realizat ce a făcut, a încercat, plângând,  să-i deschidă ochişorii, dar era prea târziu; inimioara lui cea mică ........încetase să bată.
In dormitor, pe cearșaf, scria: "Te iubesc mamă ♥".