Interzicerea unor cuvinte aflate pe buzele tuturor

Cunosc un cuvânt care începe cu p, continuă cu i, pe la mijloc are un z, se termină cu a și are pe penultima poziție un d. Mai cunosc un cuvânt care începe cu p, se termină cu a și înăuntru mai are, în ordine inversă, un l și un u. De fapt, cred că nu există român care să nu știe cuvintele astea. Ce e interesant, este că ele nu pot fi rostite la televizor, nu pot fi scrise în ziare, nu pot fi folosite de către profesori în relațiile cu elevii lor, de către politicieni de la tribune etc. Niciodată nu am reușit să înțeleg de ce aceste două cuvinte sunt așa, un gen de paria printre cuvintele limbii române. Dar ca să mă conformez, o să le spun altfel. Primului o să-i zic pijlă și celuilalt o să-i zic puplă. Cred că așa nu o să fie nimeni ofuscat.

Cuvintele alea nu sunt urâte în sine. De fapt, nu cred că există cuvânt urât „în sine”. Când zicem că un cuvânt este urât, avem în vedere faptul că el semnifică ceva care ni se pare urât. De exemplu „căcat”. Este acesta un cuvânt urât? Dacă aș fi așa, atunci ar trebui ca și americanilor să li se pară urât, nu? Sau să ne referim chiar la cuvântul pe care eu l-am botezat aici „puplă”. Dacă ar fi urât, atunci nu cred că și-ar fi denumit ăia din Botswana cu el moneda națională. Prin urmare, el este urât numai pentru noi, românii și asta se întâmplă pentru că îl asociem cu ceva care ni se pare - dacă ni se pare - urât. Dar atunci de ce nu este urât și cuvântul „penis”? Sau cuvântul „vagin”? Adică nu are toată partea bărbătească puplă și toată partea femeiască pijlă? Nu așa ne-a lăsat Dumnezeu? Cumva considerăm creația lui Dumnezeu ca fiind urâtă? Vaaaaaaai ce blasfemie! Dar dacă toți bărbații au puplă, de ce ar fi urât să vorbească despre ea folosind chiar cuvântul puplă? Poate că unora li se pare că e mai urât să vorbești despre muci folosind cuvântul muci. Sau despre Ion Iliescu, indiferent ce cuvinte folosești. Dar fie, accept că, printr-un mecanism a cărui funcționare îmi scapă, e urât să vorbești despre puplă folosind cuvântul puplă. Dar despre penis de ce nu e urât să vorbești, folosind cuvântul penis? Aici e dilema uriașă. Așadar cuvântul nu este urât „în sine”, iar lucrul pe care-l desemnează este parte din creația lui Dumnezeu, despre care poți vorbi liniștit dar folosind un alt cuvânt. Ce mai, mă simt ca în X-Files. Dar poate că rostirea lui „pijlă” e blamabilă pentru că acest cuvânt se folosește în înjurături, de genul „du-te-n pijla mă-tii!". Nu e exclus. Numai că eu am la îndemână câteva alte înjurături, care folosesc niște cuvinte pe care nu vrea nimeni să le scoată din limbajul curent. Mulți înjură așa: „dă-te-n gura mă-tii”, ori „morții mă-tii de nenorocit”, sau „gâții mă-tii” (gâții ar fi pluralul de la „gât”). Aveam un amic care înjura așa: „fu-tu-ți Crimeea mă-tii!”, dar, mă rog, asta este o excepție. Ce vreau să spun e că nu e interzis să folosești cuvântul „gură” doar pentru că el apare în înjurături. Și atunci? Cred că e vorba de o ipocrizie maximă, extrasă din același „puț al gândirii” din care vine interdicția de a-i spune unui negru „negru”, unui homosexual „curist”, ori unui geniu „geniu” - cum se întâmplă, mai nou, la Cambridge.