Un exemplu de sacrificiu

În 1994 am organizat, la Cazino-ul din Sinaia, primul simpozion dintr-o proiectată serie numită "Zilele Monarhiei Române". Din păcate, după cea de-a doua ediţie, din 1995, nu am mai putut continua, din motive pe care le voi explica. În orice caz, la ambele ediţii am avut invitaţi de marcă. În primul rând, Corneliu Coposu. Apoi, Alexandru Paleologu, Dan Grigore, Marilena Rotaru, Ion Diaconescu, Simina Mezincescu, Părintele Justin Marchiş şi mulţi alţii. Singurul refuz clar, formulat pe un ton destul de infect, a fost al lui Constantin Bălăceanu - Stolnici. În naivitatea mea, îmi închipuisem că un om că el nu poate să nu susţină monarhia. Ca să aflu, peste ani, că individul a fost un colaborator odios (exact ăsta e cuvântul), al securităţii.
Efortul de a organiza aşa ceva aproape de unul singur a fost imens. Important e că am reuşit, toată presa centrală a scris super elogios şi, probabil, am contribuit într-o oarecare măsură la câştigarea alegerilor din 96 de către CDR.

La ediţia din 1995, am avut parte de un moment impresionant. Cazarea principalilor invitaţi - în primul rând Corneliu Coposu - urma a se face la Vila Moviliţa - aflată pe Calea Codrului. Îmi aduc şi acum aminte ce bătălie se dădea între ceilalţi invitaţi (Stelian Tănase, Dan Grigore şi încă vreo doi) pe tema: cine să stea în a doua cameră a apartamentului unde urma să fie cazat Coposu. Până la urmă, şi-a ales Seniorul pe cineva, nu mai ţin minte pe cine. Dar partea interesantă a fost alta. Tot aşteptându-l noi pe Coposu acolo, la vilă, au început să ne parvină zvonuri că sunt probleme, că e bolnav, că nu se ştie dacă mai poate ajunge şi tot aşa. La un moment dat, au sosit două maşini, una a parcat în faţă, a doua a cerut să meargă la uşa pentru aprovizionare, ca să descarce acolo alimentele şi celelalte lucruri indispensabile pentru Coposu. Aşadar, zvonurile se infirmau, Seniorul avea să vină, avangarda sosise deja. A trecut timpul, ora începerii simpozionului se apropia şi principalul invitat tot nu venise. Deja eu, ca organizator, eram disperat. Nici nu aveam pe cine să sun, pentru că nimeni nu ştia nimic. Când, cu jumătate de oră înainte de deschiderea oficală, îl vedem pe Corneliu Coposu ieşind din vila Moviliţa! Să nu ne credem ochilor! Ce se întâmplase? Preşedintele ţărăniştilor venise cu maşina în care ni se spusese că sunt alimentele! Era acolo, într-un fel de pat improvizat, pentru că deja era foarte bolnav şi nu putea sta multă vreme într-un scaun de maşină, trebuia să se poată întinde. Ajuns la uşa din spate, intrase aproape dus pe braţe de apropiaţii lui. Se odihnise câteva ore şi apoi, refăcut după drumul de la Bucureşti la Sinaia, iată-l gata de participare la simpozion!

Vila Movilița, unde a fost cazat Corneliu Coposu

Exemplul de sacrificiu pe care ni l-a dat atunci Corneliu Coposu a fost teribil. Asistam la gestul incredibil al unui om care, pentru a-şi susţine cauza, trecea cu seninătate peste problemele grave de sănătate. Aproape că nu ne venea să credem ce vedeam. Coposu ştia foarte bine că în lipsa lui, simpozionul de la Sinaia n-ar fi avut aceeaşi greutate, iar presa nu l-ar fi reflectat aşa cum se cuvine. Aşa că venise, aproape pe targă, să participe şi el. Şi nu a fost doar un simplu participant, a condus lucrările, a ţinut două cuvântări impecabile, s-a întreţinut cu invitaţii şi a participat inclusiv la dineul (dacă îi pot spune aşa) pe care îl organizasem la Hotelul Caraiman.
După numai un an, Corneliu Coposu a trecut la cele veşnice. La înmormântarea lui a venit inclusiv Ion Iliescu, cel care înţelesese că moartea Seniorului era evenimentul decisiv care avea să încline balanţa, la alegeri, în favoarea lui Emil Constantinescu. Disperat, Iliescu încerca să-şi refacă, prin participarea la înmormântare, capitalul de simpatie pierdut. Dar nu a făcut decât să piardă şi mai mult.