Dreptatea lui Sancho Panza

Cei care au citit „Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha” își amintesc de Sancho Panza, scutierul lui Don Quijote. El este un țăran simplu, care crede promisiunile „iscusitului hidalgo” și acceptă să meargă împreună cu el în marea aventură a reînvierii cavalerismului. Una dintre promisiuni este că Sancho va primi guvernarea unei insule. La un moment dat, un nobil amuzat de povestea celor doi, înscenează numirea lui Panza ca guvernator al insulei Barataria. Numai că la guvernator vin oameni cu probleme, așa că imediat Sancho este pus să răspundă la întrebările „supușilor”. Una dintre ele este varianta lui Cervantes la așa numitul „paradox al mincinosului”: dacă spun că sunt mincinos, mint sau spun adevărul?

Sancho Panza guvernator al insulei Barataria

Iată pasajul:

"Stăpîne, un rîu cu apă multă despărţea două părţi ale aceleiaşi moşii – fii cu luare aminte luminăţia-ta la cele ce-ţi spun, că lucrul e de mare însemnătate şi-i puţin cam încurcat; peste rîul ăsta era un pod, iar la capătul podului, o spînzurătoare şi un fel de curte de judecată, unde se aflau de obicei patru judecători, care judecau după legea dată de stăpînul rîului, al podului şi al moşiei; iar legea era asta: dacă trece cineva dintr-o parte în alta a podului, trebuie să jure mai întîi încotro şi pentru ce se duce; şi dacă jură adevărul, să-l lase să treacă, iar dacă spune vreo minciună, să moară spînzurat, fără nicio îndurare, în spînzurătoarea care era acolo.
Fiind ştiută această lege, precum şi aspra ei rînduială, veneau mulţi pe-acolo, şi după felul cum jurau, se putea vedea îndată că spuneau adevărul, aşa că judecătorii îi lăsau slobozi să treacă.
Se întîmplă însă că, luînd unui om jurămîntul acela, el jură şi spuse în jurămîntul lui că nu pentru altceva se ducea decît ca să moară atîrnat în spînzurătoarea care era acolo. Judecătorii steteră la cumpănă cînd auziră acest jurămînt şi spuseră:
‘Dacă-l lăsăm pe omul acesta să treacă slobod, se cheamă că a minţit cînd a jurat, şi atunci, după cum spune legea, trebuie să moară; şi dacă-l spînzurăm, apoi el a şi jurat că se duce să moară atîrnat în acea spînzurătoare, şi o dată ce a jurat adevărul, tot după aceeaşi lege, trebuie lăsat slobod’.
Se cere acum luminăţiei-tale, mărite cîrmuitor, să spui ce să facă judecătorii ăstui om, că şi acum mai stau încă la îndoială şi nu ştiu cum s-o scoată la capăt”.

La întrebarea aceasta, Sancho a dat un răspuns incredibil de simplu: omul acela a spus adevărul dar a și mințit în același timp. Filosofia contemporană studiază acest răspuns și înclină să-i dea dreptate lui Sancho.