O amintire de-a lui Panait Istrati

REGINA – HOTEL

Bătaia şi darea afară din servici, fără plată, au devenit nişte lucruri atât de banale pentru lumea muncitoare, încât trecem de multe ori cu vederea, ca peste un fapt normal. Ceea ce s-a petrecut însă în acel local în ziua de 15/28 curent şi al cărui martor ocular am fost, a trecut peste putinţa unei răbdări omeneşti.

Fără vreo anunţare prealabilă, canalia-patron al acestui hotel şi restaurant, M. Schwartz, concediază pe chelnerul Apostolescu Vasile, în ajunul citatei date, spunându-i să vină a doua zi să-şi ia plata. Victima nu protestează, ci a doua zi se prezintă şi se vede sub nas cu un cont în care constată:

Din două luni de servici a 30 lei, total 60 lei, luat 24 minus şi are să mai ia 13 lei. Restul de 23 lei – lipsa argintăriei din inventar, spărturi etc. Nenorocitul explică patronului că micile spărturi se cuprind în suma de mai sus, de 24 lei, iar cât priveşte argintăria din inventar nici nu i-a dat-o în primire, nici nu a revizuit-o acum la plecare, prin urmare de unde reţinerea sumei de 23 lei? Dar domnul nu voieşte să ştie de lucrul acesta şi spune că aceasta e suma din care, colac peste pupăză, mai rupe trei lei, din motive explicabile sieşi. La răspunsul ce chelnerul îl dădu, că nu pleacă până nu i se va achita adevărata sumă, bestia se repezi asupra nevinovatului om şi, în faţa noastră, care nu ne aşteptam la atâta josnicie de caracter şi împietriţi de groază, îl scăldă în o adevărată baie de palme, limpezindu-l apoi în pumni.

Fusei atât de uluit de iuţeala faptului, încât nu venii la realitate decât atunci când mizerabilul mă zgudui de mână, somându-mă să-l dau afară, drept care răspuns mă retrăsei la o parte, revoltat.

Vrednică de plâns, în halul în care era, victima nu contenea a-şi cere dreptul, întrebându-ne pe noi dacă nu are dreptate, căci, tânăr şi destul de naiv, nu făcuse practica vieţii şi nu avea la spate ca alţii un voluminos dosar de asemenea fapte, crezând că el este primul.

- Ce crezi, ziţe hoţomanul, vrei să-ţi plătesc zorul? Nu vreau să-ţi dau banii şi gata, aşa fac la toţi, pentru ce să vă dau leafa? Dacă nu-ţi place, reclamă.

- Da, voi reclama, zise nefericitul.

Dar cui să reclame? Acelora care frecventează localul său şi le deschide zilnic sticle de şampanie? Incunoştiinţez pe tovarăşii chelneri, atât din Constanţa cât şi din alte părţi, dacă nu vor să cadă în ghearele acestui mizerabil şi brută cu chip de om, să se ferească de a călca în acel local infernal.

Cele de mai sus le scriu şi subscriu fără teamă, chiar fiind în serviciu în acest local, garantând de exactitatea celor spuse, chiar când cineva i-ar arunca în nas această foaie.

Constanţa