Citesc ceva incredibil, din care aflu urmatoarele:
Studiile efectuate de psihologi asupra „pragurilor absolute" (Galanter, 1962) au demonstrat că dacă ne încadrăm în limitele normale ale capacităţilor, atunci:
• vom auzi ticăitul unui ceas de mână de la o distanţă de 6 metri, într-o încăpere silenţioasă;
• vom putea detecta flacăra unei lumânări de la 48 de kilometri, noaptea, în condiţii de întuneric perfect;
• ne vom da seama că apa este îndulcită, atunci când cantitatea de zahăr este de numai o linguriţă la 7,5 litri de apă;
• vom sesiza că apa este sărată, dacă un singur gram de sare se găseşte în 500 de litri de apă;
• vom simţi prezenţa unei picături de parfum pulverizate într-un apartament de trei camere;
• vom fi capabili să simţim aripa unei albine care ni se apropie de obraz, de la o distanţă de 1 centimetru.
• vom auzi ticăitul unui ceas de mână de la o distanţă de 6 metri, într-o încăpere silenţioasă;
• vom putea detecta flacăra unei lumânări de la 48 de kilometri, noaptea, în condiţii de întuneric perfect;
• ne vom da seama că apa este îndulcită, atunci când cantitatea de zahăr este de numai o linguriţă la 7,5 litri de apă;
• vom sesiza că apa este sărată, dacă un singur gram de sare se găseşte în 500 de litri de apă;
• vom simţi prezenţa unei picături de parfum pulverizate într-un apartament de trei camere;
• vom fi capabili să simţim aripa unei albine care ni se apropie de obraz, de la o distanţă de 1 centimetru.
Nu cred ca am nimic de comentat.
