Apropo de urări, mi-a venit în minte gălăgia care se face pe posturile anti-Băsescu, pe tema urării lui din campanie: “Să trăiţi bine!” Vine câte un analist şi, după ce descrie tot felul de dezastre, pune întrebarea retorică: asta se cheamă că trăim bine, domnule Băsescu? Apoi continuă: poate dumneavoastră da, cu banii luaţi din vânzarea flotei, poate EBA trăieşte bine, după ce i-aţi aranjat un post de europarlamentar, poate Elena Udrea trăieşte bine, lucru care se vede din poşetele pe care le poartă. Dar noi nu! Si tot aşa, până ţi se face lehamite.
Eu nu am pretenţia că Băsescu e bun şi ceilalţi sunt răi, dar constat, cum cred că poate face oricine judecă măcar timp de o secundă, că treaba cu “Să trăiţi bine” e o tâmpenie colosală. Băsescu nu a spus “o să trăiţi bine”, ci a făcut o urare, exact ca alea pe care le facem cu toţii aproape zilnic: “să ai o zi bună”, ori “numai bine”. A te întoarce împotriva lui Băsescu pentru că ţi-a urat să trăieşti bine, pe motiv că tu de fapt trăieşti rău, e o mare ticăloşie. Cum ar fi să-i zic eu unuia, de dimineaţă, “să ai o zi bună” şi seara să mă trezesc cu el la uşă, negru la faţă şi agitând un cuţit, zicându-mi că i-a mers foarte prost toată ziua şi că eu i-am zis “să ai o zi bună”, aşa că sunt de vină şi trebuie să fiu tăiat în bucăţele?
Ce vreau eu să spun aici nu e că sunt pro-Băsescu, ci pro-logica elementară. Dacă vrei să te iei de un om, trebuie s-o faci cu argumente, nu cu interpretări cretine.
