Şarpele
de apă la vînătoare
Vipera are treaba mai
uşoară. Din pîndă sau apropiindu-se încet
şi
neobservată de
prada ei mică — şoarece, şopîrlă etc. — îi înfige colţii cu o mişcare de fulger şi îi injectează veninul. Rămîne liniştită pînă ce acesta îşi produce efectul —
foarte degrabă — apoi pe îndelete trece la înghiţirea victimei moarte.
Şarpele nostru de apă (Natrix natrix) are
de rezolvat o problemă mai grea. Nefiind înzestrat
cu seringi de venin, el trebuie să-şi prindă şi să-şi imobilizeze prada vie cu forţa, apoi să o înghită, de cele mai multe ori neavînd putinţă să o omoare mai înainte.
A fost descris de mai multe ori felul cum şarpele înghite o broască mare. Biata broască este deja înfundată pe jumătate în gîtlejul extensibil al şarpelui şi totuşi mai dă din picioarele dinapoi, încercînd să scape oarecum. Milimetru de milimetru, prin mişcarea înainte şi înapoi a fălcilor, victima se îngroapă încet, încă vie, în punga elastică a şarpelui. Dar oare cum
prinde animalele iuţi, cum e peştele, oricît
de bun înotător ar fi şarpele de apă? Cîteva observări ne dau oarecare lămuriri.
La balta Somovei (Tulcea)
era un gard ridicat de pescarii lipoveni. Priveam cu interes crapii care se
trudeau să-l
treacă, cînd văd un şarpe de apă. Îndată mi-am dat seama că stă la pîndă şi am rămas să-l observ. Şarpele stătea fixat cu coada de un
par al gardului, încolăcindu-şi-o de două ori în
jurul lui. Restul corpului îl ţinea mai spre suprafaţa apei. Cît nu-i
era încolăcit,
trupul făcea
două bucle
laterale. Stătea
nemişcat,
cu capul îndreptat în josul cursului. Roiau prin apropiere pescuţi, care pesemne nu observau duşmanul, ce se asemăna în nemişcarea lui cu un vreasc
fixat în gard. Din cîrdul de peştişori s-a apropiat unul la îndemînă, înotînd în
susul apei. Şarpele
şi-a căscat larg gura, cele două bucle s-au destins ca două arcuri, capul a fulgerat înainte;
încă în
timpul înotului, pescuţul a
fost apucat de cap. Îndată şarpele îşi înălţă capul în aer
de-a lungul parului şi începu
să-l înghită. Coada victimei se zbătu, tremură, pînă dispăru si ea în gîtlejul
umflat. Apoi nesătulul îşi reluă poziţia de mai înainte,
aşteptînd o
altă pradă.
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor
