Vremea s-a răcit, au căzut în munte primele brume.
— Dumitale îţi place să vezi ciudăţenii, îmi grăi într-o zi bătrînul paznic Toma, pe cînd mergeam cu undiţele spre un loc al Frumoasei unde apa e lată, trece în încreţituri de valuri mici şi e loc bun de lipani. Nu
ne abatem mult din calea noastră şi nu cred că ai mai văzut aşa ceva.
Pe drum mi-a destăinuit că vrea să mă ducă la un cuib de şerpi unde aceştia se strîng ca să ierneze. Mai zilele trecute a văzut intrînd unul sub un bolovan care făcea sub el bortă. N-a trecut mult şi a venit altul şi s-a vîrît. De bună seamă că-i cotlon de iarnă. Ştiam eu că-s friguroşi şerpii; dacă coboară temperatura sub cinci grade
stau încremeniţi de frig; sub punctul de îngheţare al apei mor. Mai ştiam, din cărţi, că se strîng la cîte un cuib de iarnă mulţi; se zice că vin din depărtări an după an la acelaşi loc bun, dovedind un simţ de orientare care se
apropie de cel al păsărilor migratoare.
