Standuri

O sa pun aici cateva poze cu standuri de la Librex. O sa am nevoie de ele pentru a dezvolta teoria mea despre avantajul de a vinde un singur titlu. Iata pozele:

Stand maniacal

Stand plictisitor

Stand feroviar

Poze de la Librex

Au dat drumul la curent. Acum pot sa incarc linistit alte cateva poze interesante.

Sala Polivalenta

Tanta Panta

Asa cum se vede in poze, am prins pe peretii standului lucrari de-ale Mariei. Sigur ca un stand construit in jurul unei carti al carei personaj principal este o fetita reala, trebuie impodobit cu obiecte care sa evoce lumea ei. Am adus jucarii, dar si picturi ale Mariei, pe care mi le-a pus in passepartout domnul cel fabulos de la Timisoara. Ma gandeam sa pun si niste fotografii, dar a inceput sa mi se para ca incep sa institui un fel de cult al personalitatii, asa ca am renuntat.

Nu am pus pe peretii standului lucrarile Mariei realizate pe calculator. Da, am si asa ceva, o colectie intreaga de tablouri facute de fetita mea pe cand descoperea lucrul in Paint. Toate stau asezate frumos intr-un folder si o sa le pun vreodata intr-un stand virtual. In standul real, am preferat sa aduc tablouri facute cu pensula.

Urc aici unul dintre ele, intitulat de Maria Tanta Panta.

Tanta Panta

Primul vizitator

Nu stiu daca ma va crede cineva, dar habar nu am cine a fost primul om care s-a oprit la standul meu. Nu mai stiu nici macar daca a fost femeie sau barbat, daca era copil sau adult, alb sau negru, gras ori slab, inalt ori scundac. Poate sa nici nu fi fost un om, ci un tigru. Dar eu, pur si simplu, nu imi amintesc. Tot asa, nu stiu daca acel prim om a cumparat sau nu cartea. Stiu doar atat: cand prima fiinta a venit la stand, nu am stiut cum e mai bine sa ma comport: sa raman asezat, placid, asteptand sa vad ce se intampla, sa ma ridic in picioare, sa-i dau binete, sa-l mangai pe cap (in varianta in care nu era fiinta omeneasca), sa glumesc, sa cant, sa ii ofer bomboane...Nu mai stiu ce am facut, dar insusi faptul ca existase cineva care se oprise acolo pret de un minut sau doua, m-a facut sa capat brusc un curaj nebun. Am inceput sa atac lumea, sa strig, sa inventez texte memorabile, pur si simplu nu am mai putut fi oprit. Pana seara, cand expozantii au inceput sa inchida tarabele, am fost ca argintul viu. Rezultatul? Am vandut 15 carti - adica cincisprezece. Poate credeti ca asta e un numar mic. Ei bine, realitatea este ca 15 a fost un numar URIAS. Doamna care expunea alaturi o multime de titluri nu a vandut nicio carte.