Trezvia
este o stare sufletească comparată cu starea pe care o are omul când nu doarme,
starea de priveghere. Cuvântul trezvie îl găsim în special în volumul IV
al Filocaliei şi se referă la starea omului care nu doarme. Este altceva decât
somnul; este priveghere, luare aminte, aşa cum cel treaz ştie ce se întâmplă cu
sine şi în jurul lui. Trezvia are darul de a pune în evidenţă în special
gândurile, înclinările. Este o supraveghere de noi înşine, este starea în care
putem să acţionăm asupra întregii noastre vieţi ulterioare.