Chiar daca locuiesc langa strada, las mereu geamul deschis la dormitor. Nu trec chiar atat de multe masini incat, in loc sa aerisesc, sa obtin efectul contrar. Vara, iarna, chiar nu are importanta, geamul sta deschis. Obiceiul asta il am de la Sinaia, unde mi se intampla chiar sa dorm cu geamurile deschise, ca sa las sa intre mirosul padurii.
Aici, desigur, intra uneori mirosul infect al Begheiului. Mai intra injuraturi ale trecatorilor, tantari, frunze si cate altele. Eu insa, in fiecare seara cand ma duc sa inchid geamul, imi imaginez cum pe zid urca un paianjen negru, paros si fascinant, care intentioneaza sa intre in dormitor. Inchid geamul si il las afara - sunt salvat. Dar a doua zi deschid din nou: nu pot face altfel. Uneori sunt ingrijorat: daca o fi intrat si sta ascuns sub pat, asteptand sa sting lumina ca sa vina peste mine? Uneori il visez. Negrul lui este deosebit, cateodata bate in albastru, alteori in verde. Il las sa umble pe mine, frica dispare, sunt gata sa primesc muscatura fatala. Inteleg dintr-odata ca e o ea, o vaduva neagra...Oh, ce sudori reci ma trec, dar si ce senzatie indescriptibil de placuta...
