O poezie cu Beatrice a lui Virgil Mazilescu

te rog beatrice să ne întîlnim
te rog și n-ar trebui să te rog
mîine seară în steaua vega

îmbrăcat cu o haină albă simplă ușoară
fără cravată fără să-mi amintesc
versuri sau alte lucruri frumoase din naştere
simplu pe măsura hainei mele
voi coborî din tramvaiul 709
cu o flacără la butonieră
cu un pui de şopîrlă în palmă
să mă poţi recunoaşte imediat

te rog beatrice te rog beatrice te rog
la ce oră omenească vei vrea
mîine seară în steaua vega