Eu, dragul meu Aleksei Fiodorovici, dacă vrei să ştii,
am de gînd să mai trăiesc încă mult şi bine, şi fiecare gologan îmi face
trebuinţă. Cu cît o să trăiesc mai mult, cu atît o să am mai mare nevoie de
bani, continuă el, plimbîndu-se de colo
pînă colo prin odaie, cu mîinile în buzunarele hainei de vară, largi şi
soioase, din pînză galbenă de in. Deocamdată, poţi să spui ce vrei, sînt un
bărbat în toată puterea: n-am decît cincizeci şi cinci de ani şi mă bizui c-o
să mă ţin tare încă cel puţin douăzeci de ani de aci înainte. Dac-o fi să
îmbătrînesc însă, şi o să mă fac urît ca dracu', femeile n-or să mai vină chiar
cu atîta plăcere la mine, şi atunci bănişorii ăştia or să-mi prindă bine.
Uite,
de aceea, dragul meu băiat, Aleksei Fiodorovici, de aceea pun ban peste ban, ca
să am la o adică, aşa să ştii! Pentru mine strîng şi pentru sufleţelul meu,
fiindcă vreau să-mi fac de cap cîte zile oi mai avea, află de la mine. Cînd îţi
faci de cap, viaţa e mai dulce, băiete; toată lumea-i foc şi pară împotriva
desfrîului şi toată lumea trăieşte în dezmăţ şi-şi face mendrele, dar pe
ascuns, nu aşa ca mine, la lumina zilei. Tocmai de aceea, fiindcă îmi place
sinceritatea, toate lepădăturile au tăbărît asupra mea să mă sfîşie. Cît despre
împărăţia cerurilor, Aleksei Fiodorovici, să ştii că n-o rîvnesc nici atîtica,
şi apoi un om în toată firea nici n-ar avea ce să caute acolo în rai, la tine,
chiar dacă ar exista. După mine însă, o dată ce ai apucat să închizi ochii, nu
te mai trezeşti, puiule, în vecii vecilor, şi din tot ce se vede aici nu mai
rămîne nimic. Dacă vă veţi îndura să daţi de pomană pentru sufletul meu, bine,
dacă nu, puteţi să vă duceţi dracului! Asta e filosofia mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu