Cu Cristos la o bere

În Evanghelia lui Matei este relatată o întâmplare destul de ciudată. Cristos, cum a ajuns în Ierusalim, a răsturnat mesele și scaunele celor care făceau comerț în Templu, a săvârșit acolo o seamă de vindecări, după care a plecat în Betania ca să rămână peste noapte. Betania era un orășel aflat la circa 3 km de Ierusalim. Deci Cristos a dormit în Betania, iar a doua zi a luat-o înapoi către cetate și, pe drum, a flămânzit. Aici începe nebunia. S-a uitat Cristos primprejur și a văzut un smochin. S-a dus la el.... dar iată cum descrie Matei această scenă:

18. Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit;

19. Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată. (Matei, 21)

Nu-i așa că te apucă o mică revoltă? Ce vină avea smochinul, bietul de el, că nu era vremea la care trebuia să rodească? Toată treaba pare îngrijorătoare. E ca și cum s-ar întâlni Cristos cu o femeie și ar întreba-o unde-i este copilul că vrea să-l trimită o fugă cu un mesaj și ea ar zice că nu are copii, la care Cristos ar blestema-o „să nu mai fie rod din tine în veac!” Păi stai așa, frate, dar femeia aia nici măcar nu se căsătorise, poate tocmai urma să facă nunta și apoi, desigur, aveau să vină și copiii. 

De aici, o mulțime de oameni trag concluzia că Mântuitorul a fost un tip irațional, impulsiv, care nu stătea prea mult pe gânduri și aplica pedepse absurde celor care nu aveau nici cea mai mică vină. Așa gândeam și eu până nu demult, când mi s-a arătat adevărata explicație a „blestemului”.

Iată ce zice Matei mai departe:
20. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat smochinul îndată?

21. Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa.

Cu alte cuvinte, ucenicii au învățat ceva din episodul cu smochinul, ceea ce înseamnă că el a avut caracter de lecție. Așadar, Cristos le-a predat o lecție ucenicilor. Nu mă interesează faptul că el doar a spus câteva cuvinte și smochinul s-a și uscat. Asta e mai degrabă o demonstrație a puterii pe care o avea Cristos. Lecția lui Cristos a fost următoarea: noi, oamenii, nu suntem Cristoși, dar avem datoria de a încerca să fim. 

Când vine Cristos la tine, tu trebuie să fii pregătit să-l întâmpini ca pe Cristos. Nu e vorba de vizita vreunui vecin, care vine să beți o bere și să faceți o tablă. E vizita supremă, vizita celui care te poate salva de la pieire. Ori dacă tu îl aștepți ca pe vecinul cu berea, în maieu și cu țigara în colțul gurii, nu ești vrednic de salvare. Cam asta s-a întâmplat cu smochinul. A venit la el Cristos și el nu a putut să-i ofere decât frunze. A fost un smochin ca toți smochinii, care nu se gândise nicio secundă că poate să-l caute însuși Cristos. 

Și dacă s-ar fi gândit, ce ar fi putut face, dacă nu era vremea rodului? Din păcate pentru el, nimic. Dar oamenii pot face în așa fel încât să fie pregătiți. Ăsta e mesajul. Nouă ni se cer lucruri pe care le putem face, dar pe care tot mai puțini dintre noi dau doi bani. Așa încât avem toate șansele de a ne usca precum smochinul fără rod.