Fuck you!

Actorii tineri nu au înțeles nimic. Mă refer la ăia care au făcut roluri de excepție în filme de excepție. Mă gândesc, de pildă, la James Waterston, care l-a jucat pe Gerard Pitts în „Dead Poets Society”. Cum e posibil, după ce ai făcut rolul ăsta, să mai faci unul, în alt film, cu alt subiect, cu alte personaje? Este o blasfemie! Tu trebuie să rămâi pentru totdeauna, în mintea oamenilor, ca Gerard Pitts și asta ar trebui s-o gândești înainte de a juca rolul. Dacă te apuci ulterior de alte filme, înseamnă că n-ai înțeles nimic.

Iisus Nazarineanul...

Unul dintre puținii care au înțeles a fost Zeffirelli. După ce l-a găsit pe Robert Powell pentru rolul „Iisus din Nazareth”, a vrut să-l pună să semneze un angajament că nu va mai juca în niciun film. Numai că a eșuat. Powell a mai jucat în tot felul de filme făcându-i pe mulți să-și dea coate – „ăsta nu e Nazarineanul?”.

Dacă eram, la 20 de ani, selectat să joc un rol într-un film uriaș, gen Dead Poets Society, alegeam de bunăvoie să mă retrag. Puteam fi orice, puteam câștiga un ban făcând meditații ori scriind cronici literare. Dar aș fi rămas pentru totdeauna cel care l-a interpretat pe X în excepționalul film Y. 
Nu vreau să mai văd niciun film cu James Waterson, ori cu Ethan Hawke, după ce i-am văzut adolescenți în Dead Poets Society. Și dacă mi se va spune că exagerez sau că sunt deplasat etc, răspunsul meu va fi unul singur: fuck you!