Kafka la Poliția Rutieră

Tocmai mi-a relatat un foarte bun prieten ce a pățit atunci când a avut nevoie de poliția rutieră din țara lui numită România. O întâmplare pe care cred că în diverse variante ar putea-o povesti mulți dintre cei care au autoturisme, pentru care plătesc taxe și impozite care se duc la buget și de acolo se întorc, sub formă de salarii, în buzunarele celor care ar trebui să nu mai știe cum să facă să fie mai săritori și mai amabili cu contribuabilii. Dar iată despre ce este vorba.

Prietenul meu - îi voi spune Ion - locuiește de multă vreme în Botoșani. Acolo s-a căsătorit, are copii, are un job, un apartament și, evident, o mașină. Acum o lună, el a fost trimis de firma la care lucrează, pentru șase luni, la Câmpina, unde are de supravegheat anumite operațiuni. Ion a închiriat o garsonieră în orășelul prahovean și, în momentul de față, se află acolo. Acum două săptămâni, umblând cu mașina, în interesul firmei sale, prin anumiți coclauri, a pierdut o plăcuță cu numărul de înmatriculare. Ei bine, ce face omul normal într-o astfel de situație? Se duce la poliție, evidient. La poliția rutieră. Așa că Ion a mers la serviciul respectiv din cadrul Poliției Câmpina.  A bătut la ușă, a intrat și a dat peste un agent de circulație care stătea la un birou și scria ceva. I-a spus ce a pățit, iar agentul, cu voce de luptător contra infractorilor, i-a dat vestea cea mare: trebuie să se ducă la Botoșani, pentru că acolo este înmatriculată mașina. Și i-a mai spus să aibă grijă că amenda este între 1000 și 2900 lei. Bun, a zis Ion, dar cum mă duc până la Botoșani fără să plătesc amendă? La care agentul i-a zis că nu-i problemă, dacă-l oprește careva pe drum, să spună că a anunțat și că oricum nu trebuie să se gândească la ce-i mai rău etc. La care Ion a mulțumit, a salutat și a plecat să se mai informeze.

S-a dus la garsoniera lui închiriată, a pornit laptopul și a căutat. A aflat din mai multe locuri că într-adevăr plăcuțele se eliberează numai în județul unde e mașina înregistrată. Vestea bună a fost că eliberarea se face a doua zi după ce ai depus hârtiile. S-a resemnat, a sunat la firmă, a anunțat că are nevoie de două zile pentru mers la Botoșani și a decis ca până luni (atunci fiind joi) să nu mai circule cu mașina fără număr ci cu un taxi. A mai sunat pe la câteva inspectorate de poliție din diferite județe și de la fiecare a aflat că trebuie să se ducă la Botoșani și că are nevoie de o dovadă, pe care i-o poate da orice poliție locală. Cu dovada aia, urma să scape de orice amendă.

Tot căutând pe net, Ion a dat peste o firmă din București care execută plăci, plăcuțe etc. A sunat acolo și a aflat că în cazul pierderii unei plăcuțe originale, nimeni pe lume nu poate executa un duplicat decât firma pe care o agreează poliția rutieră din județul Botoșani. Și a mai aflat că în țările vest-europene, când ai așa o problemă ți-o rezolvi în aceeași zi, mergând la un atelier și prezentând actele mașinii, indiferent de orașul în care te afli. 

Vineri dimineață, Ion s-a dus din nou la Poliția Câmpina. Acolo a stat de vorbă cu ofițerul de serviciu, care i-a spus așa: „domnul meu, noi de zece ani nu mai eliberăm dovezi pentru plăcuțe”. Emoționant, nu? La întrebarea „și cum ajung eu la Botoșani cu mașina asta fără să plătesc amendă?” n-a primit răspuns. „Vă rog, înregistrați hârtia asta și dați-mi numărul de înregistrare - măcar atât să am la mine”, a zis Ion. Ofițerul se tot codea, tot repeta că nu se mai dau dovezi de zece ani. „Și dacă mă oprește un echipaj ce se întâmplă?” a întrebat Ion. „Asta este la latitudinea agentului constatator”. Kafka curat! „Și dacă acela decide, conform latitudinii lui, că trebuie să plătesc amendă ce fac? Așa, cu adresa asta cu care am venit la dumneavoastră, măcar pot să sper că justiția anulează amenda”. 

În cele din urmă, ofițerul de serviciu a sunat la Ploiești și a întrebat ce e de făcut. Vocea celui de dincolo a rostit răspicat: „omul are dreptul să i se înregistreze adresa și să primească număr de înregistrare”. Zis și făcut, o secretară foarte amabilă i-a înregistrat hârtia și i-a dat o copie pe care se vedea clar numărul de înregistrare. 

Duminică noaptea, Ion a plecat către Botoșani. Pe drum s-a tot întrebat: de ce oare nu se putea rezolva problema lui, atât de simplă, într-un mod civilizat? Să presupunem, se gândea el, că un cetățean comite o contravenție  sau o infracțiune în județul X și pleacă imediat în județul Y. Ce face Poliția Română? Dacă ar fi să aplice regulile celor de la rutieră, probabil ar trebui să-l invite pe infractor să se reîntoarcă în județul X, unde are domiciliul, ca să fie anchetat și, eventual, condamnat. Dar bineînțeles că nu așa se petrec lucrurile. Poliția Română îl dibuie pe contravenient/infractor oriunde s-ar afla și îl dă pe mâinile justiției. De ce nu poate un om care a pierdut o plăcuță de la mașină să se ducă frumos la prima secție de poliție, să declare evenimentul, să primească o dovadă și, pe baza ei să meargă la primul atelier specializat și să ia de acolo o plăcuță nouă? De ce nu poate depune Ion actele necesare (cartea de identitate a mașinii, talonul, cartea lui de identitate și cererea tip) la poliția din Câmpina? Ce ar avea de făcut cei de-acolo? Mai nimic: să trimită online actele la Botoșani și cei de la Botoșani să confirme că Ion e Ion și mașina cu actele alea e a lui. Pentru asta, Ion ar putea plăti și o taxă. Dar nu, în România membră a Uniunii Europene, așa ceva este mai presus de înțelegerea autorităților.
Păi dragă domnule ministru, asta înseamnă să vii în ajutorul celui care-ți plătește salariul? De ce nu e nimeni în ministerul tău pe care să-l ducă mintea să propună o asemenea măsură simplă? Cumva e vorba de niscaiva interese financiare? Cumva este cineva îngrijorat că firma agreeată la Botoșani (Călărași, Vâlcea etc) are mai puține comenzi? Cât o să mai dureze situația asta? Ce vreți, inițiativă cetățenească? Procese? Chiar nu e nimeni acolo căruia să-i pese?