Domnul Paul K, Ubermensch

Zilele trecute, pe Facebook, am dat peste o dispută pe teme de antisemitism. Un anume domn Paul K se ciorovăia cu un prieten de-al său din copilărie, Doru D. Acesta din urmă descoperise un articol de presă cu titlul „De ce românii nu au nevoie de evrei ca să fie antisemiți” și făcuse câteva comentarii pe marginea lui. Domnul K, într-unul dintre răspunsuri, afirmase următoarele: „Ceea ce contează pentru un antisemit nu este faptul că evreii sunt buni sau răi (orice etnie are bunii și răii ei), ci că sunt EVREI.” Iar eu m-am gândit să intru în discuție.

Am scris acolo așa: „Îmi permit să nu fiu de acord cu asta. E ca și cum cineva ar fi împotriva obiectelor albastre, doar pentru că sunt albastre. Întotdeauna există o motivație, nimeni nu urăște, de exemplu, păianjenii pentru că sunt păianjeni punct, ci pentru că (...). Nimeni nu e împotriva homosexualilor doar pentru că sunt homosexuali, dacă-i întrebi îți vor da o sumedenie de motive. Cumva ne putem imagina că există oameni care urăsc politica doar pentru că este politică? Sau oameni care sunt împotriva lui Ceaușescu numai pentru că așa îl cheamă? Este complet absurd. Dacă ar fi posibil să fii împotriva evreilor doar pentru că sunt evrei, ar fi perfect posibil ca inclusiv oameni care nu știu ce este un evreu să fie împotriva evreilor. Îmi imaginez cum eu, dacă aș fi antisemit, mi-aș învăța copilul să fie contra evreilor. Dar cine sunt evreii? m-ar întreba copilul. Nu are nicio importanță, i-aș răspunde eu, tu doar fii împotriva lor. Și tot așa.”

De ce am scris aceste lucruri? Pentru că senzația mea a fost că discuția este despre cauze și motive. Când spui „antisemitul îi urăște pe evrei pentru că sunt evrei”, te gândești imediat că există oameni care îi urăsc pe evrei din alte motive decât acela că sunt evrei. Și atunci începe să ți se pară ciudat: cum adică să îi urăsc pe evrei așa, fără niciun motiv? Ceva trebuie să fi declanșat ura asta. 

În discuție a intrat și domnul Petru R, care a combătut puternic. Eu i-am explicat: „Ceea ce am spus este că nimeni nu are o atitudine față de indiferent ce fără ca ea să fie urmarea a ceva care s-a petrecut în mentalul său. Cauzele pot fi extrem de variate. Poți avea ceva împotriva evreilor pentru că așa ți-a tot sugerat unul dintre bunici, sau poate ai citit ceva pe care l-ai înțeles greșit, poate în copilărie un băiat evreu ți-a stricat mașinuța și câte altele. Așadar afirmația lui Paul K nu stă în picioare. Un antisemit are un resort care-l face să fie antisemit și asta nu are neapărat legătură cu uciderea lui Iisus.” Și asta mi-a atras mânia domnului K. Domnia-sa m-a înștiințat că încetează comunicarea cu mine, urându-mi o prietenie lungă cu Doru D și conchizând ca un intelectual echilibrat ce se află: „Să fiu al dracului dacă nu vă meritați!”.

Din Galileea, domnul Petru R mi-a urat cele bune, sub forma „îți transmit un călduros hai sictir!”, pe care, sincer să fiu, i l-am returnat cu drag.

Dar esența acestui articol nu este disputa atât de lamentabil finalizată cu cei doi domni anti-antisemiți. Scopul pentru care îl scriu este altul. Să vă povestesc.

La un moment dat, văzând iritarea cu care mă tratează domnii K și R, am făcut un raționament bazat pe îndemnul „dacă doi îți spun că ești beat, du-te și te culcă”. OK, mi-am zis, poate că de fapt îmi scapă ceva, poate oamenii ăștia nu s-au inflamat degeaba. Am citit, am recitit și m-am luminat. Discuția nu era despre cauzele care-l transformă pe un oarecare în antisemit ci despre nelegitimitatea antisemitismului. Adică domnul K se referise la cei care, indiferent de motiv, s-au transformat în antisemiți și din acel moment urăsc evreii punct. Adică au o problemă cu oricine este evreu, fără să-i intereseze cine este acel om, ce-a făcut etc. Un antisemit veritabil nu se uită că e vorba, să zicem, de Einstein. Îl trimite în lagăr scurt, fără niciun argument. 

Este de la sine înțeles că eu nu sunt antisemit. Cred că antisemitismul este rău, criminal, periculos și nedemn de o ființă omenească. Și în același timp cred că antisemitismul, la nivelul fiecărei persoane peste care a dat nenorocirea de a se lăsa contaminat, are o motivație.

În clipa când am înțeles în ce neînțelegere ne aflam, m-am grăbit să scriu asta și să specific limpede că „Paul K are dreptate”.
Ce credeți că s-a întâmplat? Este de-a dreptul halucinant. Domnul K mi-a șters comentariul!

Deci acest intelectual universitar, cu care, cum spun prietenii săi, nu se poate pune oricine când vine vorba de logică, în loc să se bucure când un om cu care dispută o idee recunoaște că s-a referit la altceva și îi dă dreptate, îi șterge răspunsul. De ce ar face un om normal la cap treaba asta? Simplu: ca să rămână la vedere doar ideile lui! Lumea va citi și va spune: uite ce băiat deștept este Paul K, uite ce bine și elegant combate și uite ce nemernic e Raul Baz, care face și drege. Dar dacă lumea vede că Raul Baz a avut și el eleganța lui, recunoscând că a înțeles ceva greșit etc, atunci s-ar putea ca Paul K să cadă pe poziția a doua, lumea care citește zicând: uite, acest Raul Baz a avut tăria să nu o țină pe a lui până în pânzele albe, nu s-a pretat la invective și sictiruri decât când a fost atacat mizerabil etc. 

Păi nu? Cum să se expună un om superior precum domnul K acestui risc? Așa că a găsit soluția: ștergerea rapidă a oricărui cuvânt care-i poate știrbi aureola de Ubermensch.