Din seria „Lecturi obligatorii” - Cartea apelor

MARIO SALVA GOTTINGEN: „Cartea apelor“ — Este vorba de o maşină de smîntînit care, în vara lui 1916, a mers cîteva zile în gol, satul pe care-l deservea fiind pustiit de război. Autorul ne conduce cu măiestrie în faţa smîntînitorii. Maşina este frumoasă, are două ţevi, una care intră şi o alta care iese, două butoane, roşii amîndouă. Ni se demonstrează că, la nevoie, ele pot fi răsucite cu plăcere.

Iată, pe cărări şi prin vecinătăţi, locuitorii satului se întorc din bejenie. La început, toţi cad de acord, în urma studiului amănunţit al celor două butoane, că smîntînitoarea merge în gol. Se dau explicaţii: un dezertor a încercat să producă unt fără să fi turnat mai înainte lapte, lucru interzis chiar şi în condiţii de pace; un obuz a explodat în apropierea agregatului, smulgîndu-i maneta cu care se punea în mişcare bătătorul; o pasăre şi-a făcut cuib în rezervor, mai puţin îndemnată de confortul căuşului cît de semnificaţia locului; în fine, maşina merge în gol pentru că nu are prospect.

Tot cercetînd lucrurile, locuitorii satului, care năzuiesc fierbinte să obţină smîntînă rece, încep să afirme păreri diferite. Pe măsură ce smîntînitoarea se opinteşte şi sughite, gîndurile lor curate lucrează: opiniile se separă, susţinute felurit de indivizi, apoi de familii întregi, de grupuri şi ginţi, în rivalitate de argumentaţie. Se mai găsesc unii — ce e drept, puţini la număr — care susţin că smîntînitoarea e perfectă şi nu le rămîne decît să întindă cuţitul spre a-şi unge cu unt felia de pîine.

Printr-o dialectică firească, opiniile se diversifică şi mai mult. Se formează păreri, în funcţie de categorie socială, clasă de salarizare (în cazul celor din aparatul administrativ), meserie, rasă, grupă sangvină, apartenenţă psihosomatică, grad militar, circumferinţă craniană, circumscripţie financiară, parohie.

În continuare, oamenii reacţionează după cum le dictează interesele, obiceiurile, tradiţia orală, culoarea veşmintelor, preferinţele culinare şi practica sexuală. Opiniile se mai împart după atitudini şi avere, talent şi idealuri, posibilităţi şi năzuinţe, după netto şi brutto, după caracterul continentelor şi al zonelor de influenţă. Se aşteaptă părerea Angliei şi a Republicii Dominicane.

Povestirea filozofică a lui Mario Salva Gottingen urmăreşte să înfăţişeze cititorului geneza şi legitimitatea tuturor opiniilor care circulă astăzi prin lume. Studiul atent al unui fenomen — de pildă, participarea unui avocat la campionatul european de sărituri de la Copenhaga — nu poate fi înţeles fără considerarea analitică a ideilor cu care a venit în contact, înainte şi după competiţie. Concluzia cărţii: singurul criteriu de apreciere calitativă a unei opinii ce cîştigă adepţi este raportarea ei la mersul în gol al unei smîntînitoare. (Editura „Armand Didot“, Paris, 1927.)
Din excepționala carte a lui Mircea Horia Simionescu - Ingeniosul bine temperat, Vol II - Bibliografia generală