JUCĂTORUL DE ŞAH
Mi s-a spus c-ai murit, iubito, mi
s-a şoptit. Nu ştiu, poate-un prieten, poate-un străin care privea la jocul
nostru alaltăseară mi-a şoptit aceste cuvinte privindu-mă-n ochi.
Era un timp cînd ne-ntîlneam în
fiecare seara; ploaia de pe pălărie picura pe umărul tău, iar dimineaţa umbra
inimii tale cădea asupra-mi ca o frunză de aur pe spatele lui Siegfried. Era un
timp când tu erai singura mea rană. De atunci am purtat multe lupte, m-am
vindecat, iar astăzi nu mai păstrez decât cicatricile zvântate din care sângele
nu mai musteşte...
