A doua zi, la
trei fix, ora convenită, eram cu toţii reuniţi în fumoar. Cercul nostru mai
crescuse cu doi amatori ai artei regale, doi ofiţeri de marină, care ceruseră
dispensă de serviciu pe bord, ca să poată asista la meci. Nici Czentovic nu s-a
mai lăsat aşteptat, ca în ajun, şi după alegerea obligatorie a culorilor, a
început partida memorabilă a acestui homo obscurissimus împotriva
vestitului campion mondial. Îmi pare rău că a fost jucată numai pentru noi,
spectatori cu totul incompetenţi, şi că desfăşurarea ei nu s-a păstrat în
analele şahului, ca improvizaţiile lui Beethoven în ale muzicii. În
după-amiezele următoare, ce-i drept, am încercat să reconstituim partida din
memorie, dar în zadar: pesemne că în timpul jocului urmărisem prea pătimaş pe
cei doi adversari şi nu desfăşurarea jocului. Căci contrastul spiritual din
ţinuta celor doi parteneri se arăta în decursul partidei tot mai plastic
trupeşte.
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
Se afișează postările cu eticheta sah. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sah. Afișați toate postările
luni, 26 noiembrie 2012
duminică, 25 noiembrie 2012
Celebra nuvela "Sah" a lui Stefan Zweig (5)
Doctorul B, se
rezemă de spătarul deckchair-ului
şi închise ochii un minut. Părea că se străduieşte să înăbuşe o
amintire supărătoare. Din nou îi apăru în colţul stâng al gurii acel tremur
ciudat pe care nu şi-l putea stăpâni. Apoi se ridică puţin în deckchair.
— Aşa, până
la acest punct sper că v-am explicat totul destul de lămurit. Din păcate însă,
nu sunt de loc sigur că am să vă pot arăta desluşit şi concret tot ce a urmat.
Căci această nouă ocupaţie cerea o concentrare a creierului atât de absolută,
încât era imposibil să te controlezi pe tine în acelaşi timp. V-am mai arătat
că, după părerea mea, însăşi dorinţa de a juca şah împotriva ta e un nonsens.
Dar chiar această absurditate ar fi prezentat o şansă minimă, dacă ai fi avut
în faţa ta o tablă de şah reală, fiindcă tabla de şah, prin realitatea ei,
îngăduie cât de cât o oarecare distanţă, o exteritorializare materială. În faţa
unei table de şah adevărate, cu figuri adevărate, poţi intercala pauze de gândire,
te poţi aşeza trupeşte când de o parte, când de cealaltă a mesei, încât să poţi
considera situaţia când din punctul de vedere al negrului, când din cel al
albului.
sâmbătă, 24 noiembrie 2012
Celebra nuvela "Sah" a lui Stefan Zweig (4)
Nu
mi-a trebuit mult să-l găsesc pe covertă pe fugarul atât de grăbit. Stătea
culcat pe deckchair-ul lui şi citea. Înainte de a mă apropia de el, am
profitat de ocazie ca să-l privesc. Capul cu trăsături ascuţite se rezema pe
perne într-o atitudine de uşoară oboseală; din nou, m-a surprins mai ales
paloarea stranie a obrazului relativ tânăr, al cărui păr complet alb îi încadra
tâmplele. Aveam, nu ştiu de ce, impresia că acest om trebuie să fi îmbătrânit
brusc. Abia m-am apropiat, că el s-a şi ridicat politicos şi s-a prezentat cu
un nume ce mi-era cunoscut ca al unei vechi familii austriece foarte de vază.
Mi-am amintit că cineva cu numele acesta făcuse parte din cel mai apropiat cerc
de prieteni ai lui Schubert şi că unul dintre medicii particulari ai bătrânului
împărat descindea din aceeaşi familie.
joi, 22 noiembrie 2012
Celebra nuvela "Sah" a lui Stefan Zweig (3)
A doua zi, micul nostru grup era prezent la ora fixată. Locul de la mijloc, în
faţa maestrului, a fost rezervat, bineînţeles, lui Mac Connor, care îşi
descărca nervozitatea aprinzând una după alta ţigări de foi groase şi
uitându-se mereu agitat la ceas. Dar campionul mondial s-a lăsat aşteptat mai
mult de zece minute, ceea ce, după povestirile prietenului meu, eu şi bănuisem
că se va întâmpla — fapt care de altminteri a dat apariţiei lui şi mai multă
importanţă. Calm şi nepăsător, a păşit spre masă. Fără să se prezinte — „ştiţi
prea bine cine sunt, iar cine sunteţi voi nu mă interesează”, părea să spună cu
această lipsă de politeţe — a şi început să organizeze jocul, sec şi
profesional. Cum acolo, pe vas, un simultan era imposibil din lipsă de table de
şah, el a propus ca noi să jucăm cu toţii împotriva lui. După fiecare mişcare,
ca să nu tulbure consfătuirile noastre, avea să se retragă la o altă masă, într-un
ungher al încăperii. Îndată ce vom fi executat contramişcarea, avem să ciocănim
linguriţa de un pahar căci din păcate nu aveam la îndemână un clopoţel de masă.
Pentru o mişcare propunea un maximum de zece minute, dacă nu aveam nimic de obiectat. Bineînţeles, am primit toate propunerile, ca
nişte şcolari ascultători. Alegerea culorii i-a atribuit lui Czentovic negrul.
În picioare încă, a executat întâia mişcare, şi s-a întors apoi îndată la locul
convenit, unde, rezemat nepăsător, răsfoia o revistă ilustrată.
miercuri, 21 noiembrie 2012
Celebra nuvela "Sah" a lui Stefan Zweig (1)
Pe marele vapor de
pasageri care urma să plece la miezul nopţii din New York spre Buenos Aires, domneau activitatea şi agitaţia ultimului ceas. Oaspeţi de pe uscat se
îmbulzeau să-şi ia rămas bun de la prietenii lor, băieţi de la telegraf cu
şapca pe o ureche se repezeau prin saloane Strigând nume, se cărau geamantane
şi flori, copii alergau curioşi pe scări în sus şi jos, în timp ce orchestra
cânta neclintită pentru deck-show. Pe punte, puţin mai la o parte,
stăteam de vorbă cu un cunoscut, când două, trei fulgerări scăpărară foarte
aproape de noi — probabil vreun personaj important fusese intervievat şi
fotografiat de reporteri în clipa plecării. Prietenul meu privi într-acolo şi
zâmbi.
— Aveţi aici pe
bord o pasăre rară, pe Czentovic.
Şi, citindu-mi pe obraz
că nu pricepusem, îmi explică:
vineri, 19 octombrie 2012
Poveste cu sahisti si cronici
Judecata
prealuminatului calif
Vechile cronici ale califilor abasizi consemnează o
întâmplare de pe vremea preaînţeleptului calif Harun al Raşid, petrecută într-o
zi când luminatul monarh ţinea judecată în palatul său din Bagdad.
În acea zi, Marele Vizir îi înfăţişă califului pe catârgiul
Geaffar şi pe neguţătorul Ibrahim, primul în calitate de reclamant, al doilea
fiind pârât.
- Vorbeşte
tu întâi! Porunci califul făcând un semn către reclamant.
Catârgiul Geaffar se aruncă la picioarele califului, sărută
vârfurile papucilor de mătase şi spuse: „Prealuminate şi preamilostive stăpâne!
Cer să mi se dreptate! Neguţătorul Ibrahim a venit la mine fiindcă avea de
transportat baloturi cu marfă şi m-am înţeles cu el să îi închiriez un catâr
pentru doi dinari. Când a plecat de la mine, l-am urmărit şi am văzut că după
ce şi-a făcut treaba cu catârul meu, fiind o zi foarte călduroasă, neguţătorul
s-a aşezat la umbra animalului ca să se odihnească. Or, pentru cei doi dinari
eu i-am închiriat numai catârul. Dacă s-a folosit şi de umbra lui, e drept
să-mi mai dea un dinar chirie".
duminică, 16 septembrie 2012
O poezie in proza a lui Stefan Augustin Doinas
JUCĂTORUL DE ŞAH
Mi s-a spus c-ai murit, iubito, mi
s-a şoptit. Nu ştiu, poate-un prieten, poate-un străin care privea la jocul
nostru alaltăseară mi-a şoptit aceste cuvinte privindu-mă-n ochi.
Era un timp cînd ne-ntîlneam în
fiecare seara; ploaia de pe pălărie picura pe umărul tău, iar dimineaţa umbra
inimii tale cădea asupra-mi ca o frunză de aur pe spatele lui Siegfried. Era un
timp când tu erai singura mea rană. De atunci am purtat multe lupte, m-am
vindecat, iar astăzi nu mai păstrez decât cicatricile zvântate din care sângele
nu mai musteşte...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)