Întoarcerea
În sfîrşit s-a trezit. De obicei, se trezea pe îndelete,
conştiinţa lui se desprindea cu greu din lumea viselor, semitonurilor şi
penumbrelor, ca sa se întoarcă în capsulă sub lumina puternică a becurilor
electrice. De obicei, rămînea multă vreme cu ochii închişi, înainte de a-şi
arunca privirea asupra constelaţiilor de luminiţe, săgeţi, grade şi cifre.
De astă dată se trezi numaidecît. Tablourile se fixară în
focar. Inima îi bătea în stomac, în gîtlej, în tîmple.
O săgeată, care treizeci de ani stătuse nemişcată, trepida
acum în jurul axului ei. După aceea se auzi un glas, glasul unui om de pe
Pămînt. Glasul însă, vorbea într-o limbă necunoscută.
