Au aparut, in sfarsit si povesti adevarate cu Steve Jobs, din care imaginea lui iese destul de sifonata. Nici nu ma asteptam sa fi fost altfel decat un om plin de ciudatenii. Asa sunt toti cei care sufera de boala geniului.
Cat a fost la conducerea Apple, Jobs se comporta ca un vataf cu cei din management: urla la ei, ii jignea, ii presa uneori 7 zile din 7, inclusiv noaptea.
Multi dintre angajatii Apple si-au dat demisia in fata presiunii puse de
Jobs; multi au fost dati afara. Cu toate acestea, destui au fost mai
motivati si inspirati.
Isi batea la cap angajatii pentru un singur frame dintr-o
productie publicitara, pana cand totul iesea cum isi imagina el. Obosit de boala, le cerea uneori medicilor cinci modele de masti de oxigen pentru a le testa, inainte de a le folosi. A asteptat aproape un an pentru a se opera, permitand tumorii sa se
raspandeasca. A facut asta deoarece a considerat ca trupul sau
nu era pregatit “sa fie violat” de operatie. S-a incapatanat sa manance fructe si sa tina diete atunci cand doctorii ii spuneau sa manance mai multe proteine.
Ei bine, eu nu stiu de ce face un om toate astea, ce-l mana in lupta, cum s-ar zice.
