Despre ignoranța care poate ucide - cazul Gyuri Pascu

Două tragedii de o factură mai aparte au avut loc în ultima vreme: Gyuri Pascu a murit în urma unor evenimente bizare, iar la Târgu Mureș a ieșit la iveală cazul unui fost muzician care a racolat timp de opt ani studente de la Universitatea de Artă pe care le-a exploatat sexual. De ce alătur eu aceste două tragedii? Pentru că ele au un element comun: ignoranța. O să explic despre ce este vorba.

Viața și moartea „Organizatorilor”

Există oameni (cunosc şi eu câţiva), pentru care succesul în viaţă constă în organizare. Pentru ei nu are nicio importanță dacă eşti prost sau deştept, urât sau frumos, melancolic ori sangvin, tânăr sau bătrân, negru sau alb. Nimic din toate astea nu poate reprezenta o piedică în obţinerea rezultatelor dorite, câtă vreme te organizezi cum scrie la carte, aplici proceduri adecvate şi stai cu ochii în patru ca nu cumva, pe undeva prin sistem, să apară o fisură cât de mică.
Astfel de oameni realizează multe lucruri în viaţă. Datorită lor progresează naţiunile, prin ei se întăreşte... habar nu am ce, însă am convingerea că de întărit se întăreşte ceva. Ei sunt, cu alte cuvinte, oameni de bază, super-necesari în fiecare comunitate, indiferent de principiile şi valorile în jurul căreia este ea constituită. Îi voi numi „Organizatorii”.

Viața Organizatorilor

Moartea Organizatorilor

Cărți pentru copii

Din cauza nemernicului de computer, a tabletelor lui Steve Jobs, a Internetului, a tuturor device-urilor gadgeturilor şi celorlaltor simulacre de viaţă reală, nu mai am posibilitatea de a face exact acele cadouri la care mă pricepeam: cărţile. Oh şi cât de mult îmi plăcea să merg la ziua cuiva, ori să pun sub brad cărţi alese cu grijă, care să fie citite cu interes şi nu puse pe un raft plin de mileuri şi bibelouri pentru a se îngălbeni acolo.

Boala geniului

Au aparut, in sfarsit si povesti adevarate cu Steve Jobs, din care imaginea lui iese destul de sifonata. Nici nu ma asteptam sa fi fost altfel decat un om plin de ciudatenii. Asa sunt toti cei care sufera de boala geniului. 

Cat a fost la conducerea Apple, Jobs se comporta ca un vataf cu cei din management: urla la ei, ii jignea, ii presa uneori 7 zile din 7, inclusiv noaptea. Multi dintre angajatii Apple si-au dat demisia in fata presiunii puse de Jobs; multi au fost dati afara. Cu toate acestea, destui au fost mai motivati si inspirati.

Isi batea la cap angajatii pentru un singur frame dintr-o productie publicitara, pana cand totul iesea cum isi imagina el. Obosit de boala, le cerea uneori medicilor cinci modele de masti de oxigen pentru a le testa, inainte de a le folosi. A asteptat aproape un an pentru a se opera, permitand tumorii sa se raspandeasca. A facut asta deoarece a considerat ca trupul sau nu era pregatit “sa fie violat” de operatie. S-a incapatanat sa manance fructe si sa tina diete atunci cand doctorii ii spuneau sa manance mai multe proteine.

Ei bine, eu nu stiu de ce face un om toate astea, ce-l mana in lupta, cum s-ar zice. 

O cina

Ce poti face la Brebu intr-o dupa-amiaza cu ceata si cu momente de ploaie marunta? Poti, de exemplu, sa citesti despre Steve Jobs. Eu am incercat si mi s-a parut ca am facut o alegere buna. Am deschis la intamplare cartea si am dat peste urmatorul pasaj:

"Cina organizata de Sony s-a desfasurat la un restaurant atat de exclusivist, incat nu exista decat o singura masa, servirea mesei aici fiind un privilegiu care se transmite din generatie in generatie...insa cu un amendament: nu exista nicio garantie ca fiul va fi acceptat dupa moartea tatalui.

In seara respectiva am fost serviti, printre altele, cu peste-arici. Dupa cum probabil stiti, daca nu este preparat cu mare grija de catre cineva cu adevarat priceput, pestele-arici este otravitor, fiind considerat cea mai otravitoare a doua vertebrata din lume".

Nu stiu ce as mai putea comenta. Marturisesc ca am ramas oarecum cu gura cascata, chiar daca imi inchipuiam ca nu prea mai are ce sa ma mire.

Trei povesti ale lui Steve Jobs. Partea a treia

A treia poveste este despre moarte. Cand aveam 17 ani, am citit un text care spunea ceva de genul: "Daca traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima din viata ta, la un moment dat vei avea dreptate". Citatul m-a impresionat si de atunci, pentru cei 33 de ani care au trecut, m-am uitat in oglinda in fiecare dimineata si m-am intrebat: "Daca astazi ar fi ultima zi din viata mea, as vrea sa fac ce fac astazi?". Si atunci cand raspunsul a fost "Nu" pentru mai multe zile la rand , am stiut ca trebuie sa schimb ceva. Ideea ca in curand o sa mor a fost cea care m-a ajutat sa fac cele mai importante alegeri in viata. Pentru ca aproape orice - toate asteptarile noastre, tot orgoliul, toate fricile referitoare la esec - toate aceste lucruri palesc in fata mortii, lasand afara singurul lucru care este cu adevarat important. Ideea ca o sa mori este cel mai bun mod in care poti evita capcana fricii ca ai ceva de pierdut. Esti deja dezbracat. Si nu exista niciun motiv pentru care sa nu-ti urmezi inima. 

Trei povesti ale lui Steve Jobs. Partea a doua

A doua poveste este despre dragoste si pierderi. Am fost norocos sa aflu ce imi place sa fac tanar fiind. Woz (Steve Wozniak) si cu mine am inceput povestea Apple in garajul parintilor mei cand aveam 20 de a ni. Am muncit din greu si in 10 ani Apple a ajuns sa creasca de la un garaj in care munceam noi doi la o companie care valora 2 miliarde de dolari si avea 4.000 de angajati. Tocmai ne lansasem cea mai noua creatie (computerul Machintosh), iar eu tocmai implineam 30 de ani. Apoi am fost concediat. Cum poti fi concediat de la o companie pe care tu ai infiintat-o? Ei bine, pe masura ce Apple a crescut, am angajat pe cineva, despre care credeam ca are talentul sa conduca Apple alaturi de mine, iar pentru primul an lucrurile au mers bine. Apoi viziunile noastre despre viitor au inceput sa fi divergente, asa ca el a pus piciorul in prag. Si atunci cand a facut-o, Consiliul nostru Director a stat alaturi de el.

Trei povesti ale lui Steve Jobs. Prima parte

Prima poveste este despre unirea unor puncte. Am renuntat la Facultatea Reed dupa doar 6 luni, dar am stat aproape de facultate pentru inca 18 luni inainte sa o parasesc definitiv. De ce am renuntat? Totul a inceput inainte ca eu sa ma fi nascut. Mama mea biologica era tanara, absolventa necasatorita de liceu, asa ca s-a hotarat sa ma dea spre adoptie. Si a simtit foarte tare nevoia sa ma incredinteze unor absolventi de facultate, asa incat lucrurile pareau stabilite dinainte pentru mine sa fiu adoptat la nastere de un avocat si sotia lui. Numai ca atunci cand am aparut pe lume, ei s-au razgandit si au considerat ca-si doresc o fetita. Asa ca parintii mei, care erau pe o lista de asteptare, au primit un telefon in mijlocul noptii prin care erau intrebati: "Avem un baietel care poate fi adoptat. Il doriti?". Au spus "Bineinteles!". 

Scribii funebri si sarcofagele

Este de-a dreptul uimitoare viteza cu care apar carti de sute de pagini in care sunt povestite vietile marilor disparuti ai zilelor noastre. Nici nu moare omul bine, ca deja poti sa cumperi un cartoi cat Larousse-ul, din care afli si ce lapte a supt raposatul de la mama lui. Asa a fost cu Lady Di, la fel cu Michael Jackson si acum, iata, lucrurile se repeta cu Steve Jobs. Senzatia este sinistra: te gandesti ca exista oameni care te urmaresc, daca esti celebru, scriu constiincios pagina cu pagina din viata ta, insa asteapta sa mori ca sa publice. Sau, cine stie, poate ca oamenii notorii chiar angajeaza biografi, furnizandu-le constant informatii si luandu-le banii pe contracte de exclusivitate. N-am idee, dar oricum ar fi, este odios. Indivizii aia, sinistri scribi funebri, traiesc ca niste adevarate hiene, pentru ei omul nu e valoros decat mort, cat traieste nu e altceva decat un cadavru viu.

Cei care citesc aceste carti sunt, la randul lor, niste "sarcofage" (muste de gunoi), care devoreaza cadavrele raposatilor rapid de tot, pana sa apuce sa se raceasca. Un astfel de cititor isi pierde interesul pentru viata lui Steve Jobs, daca nu are cartea la numai doua zile dupa ce omul a murit. Intre timp mor altii, apar carti noi, asa ca dupa o luna gata, Steve Jobs e vechitura, nu ne mai intereseaza. Inca odata: sinistru.

Teorii tampite

Una dintre teoriile conspirationiste pe care le-am auzit adesea spune ca se cunosc leacurile tuturor bolilor - sida, ebola, toate felurile de cancer au tratamente precise, doar ca sunt destinate exclusiv celor cu foarte multi bani. Un exemplu ar fi fost Magic Johnson, care s-a imbolnavit de sida, acum vreo 10 ani, dar a platit niste sume colosale si s-a vindecat. Zic cei care raspandesc astfel de lucruri ca leacurile nu sunt puse pe piata pentru ca atunci n-ar mai muri destui oameni, ne-am inmulti ca soarecii si planeta ar deveni neincapatoare.

Iata ca acum avem la dispozitie cazul Steve Jobs. Daca ar fi adevarat ce spun conspirationistii, nu s-ar fi vindecat el rapid de cancerul de pancreas?

Repetenti la logica elementara

Exista un site numit incont.ro si care se prezinta ca fiind siteul economic al Stirilor ProTV. Toate bune si frumoase. Iata, insa, ce articol publica repetentii de acolo: