Este de-a dreptul uimitoare viteza cu care apar carti de sute de pagini in care sunt povestite vietile marilor disparuti ai zilelor noastre. Nici nu moare omul bine, ca deja poti sa cumperi un cartoi cat Larousse-ul, din care afli si ce lapte a supt raposatul de la mama lui. Asa a fost cu Lady Di, la fel cu Michael Jackson si acum, iata, lucrurile se repeta cu Steve Jobs. Senzatia este sinistra: te gandesti ca exista oameni care te urmaresc, daca esti celebru, scriu constiincios pagina cu pagina din viata ta, insa asteapta sa mori ca sa publice. Sau, cine stie, poate ca oamenii notorii chiar angajeaza biografi, furnizandu-le constant informatii si luandu-le banii pe contracte de exclusivitate. N-am idee, dar oricum ar fi, este odios. Indivizii aia, sinistri scribi funebri, traiesc ca niste adevarate hiene, pentru ei omul nu e valoros decat mort, cat traieste nu e altceva decat un cadavru viu.
Cei care citesc aceste carti sunt, la randul lor, niste "sarcofage" (muste de gunoi), care devoreaza cadavrele raposatilor rapid de tot, pana sa apuce sa se raceasca. Un astfel de cititor isi pierde interesul pentru viata lui Steve Jobs, daca nu are cartea la numai doua zile dupa ce omul a murit. Intre timp mor altii, apar carti noi, asa ca dupa o luna gata, Steve Jobs e vechitura, nu ne mai intereseaza. Inca odata: sinistru.
