Bani de la prieteni

Un principiu pe care este esential ca omul sa-l urmeze in viata este cel care spune ca nu trebuie nici sa ceri bani cu imprumut de la prieteni si nici sa nu le dai daca-ti cer. Sigur, exista exceptii. Se intampla, uneori, sa fii cu un prieten intr-un magazin, el sa vada un lucru pe care il cauta de multa vreme, sa vrea sa si-l ia numaidecat dar sa nu aiba niciun ban in buzunar. Sigur ca atunci ii dai suma de care are nevoie, pentru ca de la magazin mergeti impreuna la banca, el scoate banii si ti-i restituie. Sunt destule astfel de exceptii.

Alegerea titlului

Cartile din ziua de azi sunt, in mare parte, simple pacaleli, scrise de oameni care nu au mai nimic a spune, insa stiu sa te determine sa le cumperi creatiile. In mod normal, cel care scrie o carte este chinuit de ceva, in el dospeste aluatul framantarilor, al luptei cu gandurile, al suferintei, al bucuriei. Ceva se intampla in sufletul si in mintea unui om inainte de a ajunge sa scrie o carte. Ceva dinlauntrul acelui om cere sa iasa afara. Si omul acela scrie pana se elibereaza, da o forma aluatului, pune un titlu si publica. Titlul acela este strans legat de ce se intampla in carte si, in general, poate parea anost. "Crima si pedeapsa", "Muntele vrajit", "Doamna Bovary", "Ghepardul", "La poalele vulcanului", "Zbor deasupra unui cuib de cuci" etc etc sunt titluri ale unor carti mari - e suficient sa lipesc acest adjectiv, ca sa se inteleaga ce vreau sa zic. 

O vanzare de carti

La terminarea celui de-al doilea an trei de facultate, am luat hotararea sa vand un mare numar de carti de matematica, din cele pe care le studiasem mai mult sau mai putin de-a lungul anilor. Erau cateva pe care nici macar nu aveam habar de unde le luasem si cu atat mai putin pentru ce le luasem, intrucat nici macar nu le deschisesem vreodata.

Cărți pentru copii

Din cauza nemernicului de computer, a tabletelor lui Steve Jobs, a Internetului, a tuturor device-urilor gadgeturilor şi celorlaltor simulacre de viaţă reală, nu mai am posibilitatea de a face exact acele cadouri la care mă pricepeam: cărţile. Oh şi cât de mult îmi plăcea să merg la ziua cuiva, ori să pun sub brad cărţi alese cu grijă, care să fie citite cu interes şi nu puse pe un raft plin de mileuri şi bibelouri pentru a se îngălbeni acolo.

Spartul targului

Targul pentru bebelusi, prescolari, parinti si viitoare mamici s-a terminat intr-o maniera alienata, parca desprinsa din filmul lui Antonioni "Blow Up". Stiu ca lumea nu se uita la astfel de filme, oamenii prefera "Avatar" si alte nazbatii, dar eu, unul, nu cred ca o sa pot vreodata sa ma desprind din Blow Up. Tocmai de aia "spartul targului" de la Timisoara a reprezentat, din punctul meu de vedere, un succes total. Ce s-a intamplat acolo a fost pur si simplu fabulos. E vorba de o tombola, la care am pus si eu niste carti. Nu stiu exact cate premii au fost, oricum exista un cos mare, plin cu bilete puse acolo de vizitatorii targului. Aproape de ora 17, sacul a fost rasturnat pe covor si niste copii fericiti au venit si au inceput sa traga bilete. Unul dintre organizatori citea numele de pe bilet, spunea premiul pe care l-a castigat posesorul biletului, il mai citea odata, dupa care trecea la urmatorul, oferit generos de alt copil. Fapt e ca nimeni, absolut nimeni dintre castigatori nu era acolo, ca sa-si incaseze premiul. Totul se petrecea in gol, intr-un fel de univers paralel, exact ca in partida de tenis de la sfarsitul lui Blow Up. Uitati-va, trei minute trec repede...

http://www.youtube.com/watch?v=9o11LTgXPtM

Cand au venit la rand cartile mele, am sperat sa vad pe cineva ca vine sa-si ridice premiul, un copil, ceva, pentru care sa scriu o dedicatie. As, n-a venit nimeni. Dar sincer sa fiu, daca ar fi venit careva, tot farmecul s-ar fi stins. Rezultatul: am dat carti cu personaje inventate unor copii absenti, care au participat la o tombola virtuala. Ah, ce bine am putut sa ma simt!
Let me take you down, 'cause I'm going to Strawberry Fields.
Nothing is real ...

Umplutura enervantă

Mi se mai întâmplă să citesc pe net câte o carte, sau măcar să o frunzăresc. Treaba asta devine, de multe ori, o corvoadă. Autorii din ziua de azi, împreună cu editorii lor, au ajuns la concluzia că e foarte indicat să adauge fel de fel de umplutură textului, în aşa fel încât mi se întâmplă să găsesc începutul cărţii pe la pagina 50, până acolo fiind tot felul de lucruri plictisitoare şi enervante. Uite un exemplu: cartea intitulată 21st Century Skills: Learning for Life în Our Times. M-am gândit că ar fi cazul să o foiesc puţin, ca să văd cam ce ar trebui să fac eu pentru ca Maria să devină un cetăţean pregătit pentru provocările secolului nostru.

Un studiu elocvent

Un studiu realizat de Institutul Roman pentru Evaluare si Strategie (IRES) arata ca aproape un sfert dintre romani n-au mai pus mana pe un volum de o vesnicie. (Stire ProTV)

Din cinci romani, unul nu citeste deloc. Asta nu inseamna insa ca nu se poate lauda in fata vecinilor sau prietenilor cu adevarate colectii de carti. Studiul arata ca 80% dintre romani au acasa o biblioteca bine pusa la punct. De altfel, 20% dintre cei chestionati au declarat ca in fiecare an cumpara peste 10 carti, pe cand un sfert dintre ei doar una pe an.

Cartile-cartofi

Unul dintre lucrurile interesante pe care le-am descoperit mergand la targul de la Real a fost ca oamenii nu mai sunt in stare sa recunoasca valoarea. Sa explic.

In fiecare supermarket exista o zona unde se vand carti.  Unele stau frumos, pe rafturi, altele sunt aruncate de-a valma intr-un recipient de metal sau de lemn, exact precum cartofii. Sigur, in alte locuri le vezi chiar si sub forma de gramada asezata direct pe dusumea, ca in poza asta:

Bătaia de joc de la Real - arzătoarea și cașcavalul

Afacerea cu târgurile pare a fi extrem de simplă și profitabilă. Toată treaba e să faci o firma cu obiectul ăsta de activitate, apoi să te pui pe treabă. Practic, cucoanele care au organizat târgul de la Real, nu au făcut nimic altceva decât să meargă la conducerea supermarketului și să discute tarifele. S-au înțeles pe o sumă, au socotit un tarif pe metrul pătrat care să le acopere contractul cu Real și să le aducă profitul dorit, după care s-au pus pe dat anunțuri. Când numărul clienților a devenit îndestulător, au răsuflat ușurate: treaba lor se încheiase și nu mai aveau de făcut decât să își ia banii.

Matematica pentru umanisti

Dar sa va spun cum am ajuns sa aflu de "Revolutia constiintei".

Acum vreo 25 de ani, eram profesor de matematica la Sinaia. Mi-au trecut prin mana atat de multi elevi, incat imi este imposibil sa mi-i amintesc pe toti. Cert e ca pe vremea aia, accentul se punea pe stiintele exacte. Cine nu facea matematica, fizica sau chimie, nu era vazut prea bine. Dar, pentru ca pana si comunistii intelesesera ca nu poti obliga pe absolut toata lumea sa faca acelasi lucru, in licee, pe langa clasele cu profil de mate-fizica, mecanica, tehnologie, etc, se mai infiinta si cate o clasa de uman. Acolo, elevii faceau doar

Cura de slabire cu carti

Recomand calduros urmatoarea metoda de slabire in trei pasi:
1. Scrieti o carte
2. Publicati-o
3. Carati pachetele in sus si in jos pe scari, zi de zi.

Carti cazatoare