Maturizarea

Ce înseamnă, la urma urmei, să te maturizezi, tu cel de sex masculin? Aud povestea asta mai tot timpul, spusă de cele mai diferite persoane (de sex feminin) care se pot imagina. Hai s-o luăm sistematic.
În primul rând, a te maturiza, așa cum își închipuie cei (de fapt cele) care s-au maturizat deja, înseamnă să nu mai crezi în Moș Crăciun. Dar nu în sensul, să-i zicem, fizic - nu e vorba de un moș în carne și oase, care vine în decembrie cu cadouri pentru copii și în existența căruia ar trebui să renunți a crede. Sensul e general și distructiv: să nu mai crezi că vreodată, cât e viața ta de lungă, ar putea veni la tine cineva care aduce daruri, indiferent de felul lor. Nu, tu trebuie să te maturizezi și să pricepi că nimeni, niciodată, nu-ți aduce nimic, iar dacă totuși face asta, e clar că urmărește să te exploateze cumva, mai devreme sau mai târziu.

Manipulare

A fost o vreme in care suprema dovada ca un lucru s-a petrecut cu adevarat era o fotografie. Fotografiile nu mint niciodata, se spunea. A obtine o imagine era insa, pe atunci, lucru dificil. Personajele vietii reale nu asteptau sa instalezi tu trepiedul, sa potrivesti distantele si luminozitatea. Asa incat o crima, spre exemplu, nu putea fi surprinsa decat din intamplare. Intamplare care se si petrece, de altfel, intr-un celebru film al lui Antonioni - ma refer la Blow-Up.

Imagine din Blow-Up

Spartul targului

Targul pentru bebelusi, prescolari, parinti si viitoare mamici s-a terminat intr-o maniera alienata, parca desprinsa din filmul lui Antonioni "Blow Up". Stiu ca lumea nu se uita la astfel de filme, oamenii prefera "Avatar" si alte nazbatii, dar eu, unul, nu cred ca o sa pot vreodata sa ma desprind din Blow Up. Tocmai de aia "spartul targului" de la Timisoara a reprezentat, din punctul meu de vedere, un succes total. Ce s-a intamplat acolo a fost pur si simplu fabulos. E vorba de o tombola, la care am pus si eu niste carti. Nu stiu exact cate premii au fost, oricum exista un cos mare, plin cu bilete puse acolo de vizitatorii targului. Aproape de ora 17, sacul a fost rasturnat pe covor si niste copii fericiti au venit si au inceput sa traga bilete. Unul dintre organizatori citea numele de pe bilet, spunea premiul pe care l-a castigat posesorul biletului, il mai citea odata, dupa care trecea la urmatorul, oferit generos de alt copil. Fapt e ca nimeni, absolut nimeni dintre castigatori nu era acolo, ca sa-si incaseze premiul. Totul se petrecea in gol, intr-un fel de univers paralel, exact ca in partida de tenis de la sfarsitul lui Blow Up. Uitati-va, trei minute trec repede...

http://www.youtube.com/watch?v=9o11LTgXPtM

Cand au venit la rand cartile mele, am sperat sa vad pe cineva ca vine sa-si ridice premiul, un copil, ceva, pentru care sa scriu o dedicatie. As, n-a venit nimeni. Dar sincer sa fiu, daca ar fi venit careva, tot farmecul s-ar fi stins. Rezultatul: am dat carti cu personaje inventate unor copii absenti, care au participat la o tombola virtuala. Ah, ce bine am putut sa ma simt!
Let me take you down, 'cause I'm going to Strawberry Fields.
Nothing is real ...

Zabriskie Point

Una dintre cele mai optimiste si linistitoare scene pe care le-am vazut in vreun film - si pot spune ca am vazut destul de multe. Combinatia Antonioni - Pink Floyd e geniala.