DA și NU

Cunosc oameni care, în timpul discuţiilor pe care le poartă, recurg la citate din Noul Testament, mai precis din ce a spus Cristos şi a fost consemnat în Evanghelii. Una din vorbele astea sună aşa: „Ci cuvântul vostru să fie: ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.” (Matei, 5.37)

Unii oameni îşi închipuie că aceste cuvinte trebuie interpretate în sensul renunţării la orice fel de discuţie, omul păstrându-şi în bagajul de cuvinte doar două: da şi nu. Ne putem închipui o lume în care oamenii nu spun nimic altceva decât da şi nu. În scurt timp, nimeni n-ar mai scoate niciun cuvânt, întrucât ca să spui da, trebuie să ţi se fi pus o întrebare, ori nimeni nu poate pune o întrebare folosind doar cuvintele da şi nu. Chiar nu ştiu ce fel de om trebuie să fie acela care îşi poate închipui că a venit Cristos să ne ceară să renunţăm, practic, la funcţia vorbirii. Din fericire, aceşti oameni nu sunt exagerat de mulţi - sau poate sunt, dar se ascund bine de tot.

Karl May (2)

Cum spuneam, am avut o mare surpriza in ce-l priveste pe May si, totodata, in legatura cu eroii mei iubiti - Winnetou si Old Shatterhand. Trebuie ca aveam vreo 16-17 ani, cand mi-a cazut in mana cartea doctorului Karl Leonhard cu numele benign "Personalitati accentuate in viata si literatura". Am dat acolo peste cateva pagini dedicate lui Karl May. Le puteti citi mai jos si chiar nu cred ca mai am ce comenta. In orice caz, despartirea de Old Shatterhand a avut asupra mea un impact aproape la fel de mare ca despartirea de Mos Craciun.

Karl May Shatterhand

Maturizarea

Ce înseamnă, la urma urmei, să te maturizezi, tu cel de sex masculin? Aud povestea asta mai tot timpul, spusă de cele mai diferite persoane (de sex feminin) care se pot imagina. Hai s-o luăm sistematic.
În primul rând, a te maturiza, așa cum își închipuie cei (de fapt cele) care s-au maturizat deja, înseamnă să nu mai crezi în Moș Crăciun. Dar nu în sensul, să-i zicem, fizic - nu e vorba de un moș în carne și oase, care vine în decembrie cu cadouri pentru copii și în existența căruia ar trebui să renunți a crede. Sensul e general și distructiv: să nu mai crezi că vreodată, cât e viața ta de lungă, ar putea veni la tine cineva care aduce daruri, indiferent de felul lor. Nu, tu trebuie să te maturizezi și să pricepi că nimeni, niciodată, nu-ți aduce nimic, iar dacă totuși face asta, e clar că urmărește să te exploateze cumva, mai devreme sau mai târziu.

Mosul din beculete

Asta iarna, mergand spre Breaza, am trecut pe seara prin Azuga si am admirat felul in care edilul Purcaru a impodobit stalpii in vederea sarbatorilor. Totul era plin de beculete colorate, care alcatuiau reni, sanii, brazi si alte chestii de sezon. Mi-a atras atentia un Mos Craciun incredibil, pe care am incercat sa-l fotografiez - din pacate, nu am obtinut decat niste pete de lumina. Acel Mos Craciun era atat de ingrozitor, incat te ducea rapid cu gandul la un talhar de drumul mare. Avea o caciula hoteasca, facuta din beculete rosii, o barba rara care-i scotea in evidenta gura perfect orizontala, sinistra si, in general, arbora o expresie ingrozitoare, de bandit lipsit de orice sentiment. Daca l-as fi vazut in alta perioada a anului, nu mi-as fi dat seama ca e vorba de Mos Craciun ci, probabil, mi-as fi imaginat ca e un fel de indicator care te avertizeaza ca in zona circula hotii de buzunare. Naiba stie cine produce asemenea orori. Insa de ce or da primarii bani grei pe ele, ramane un mare mister (sic!)

Ou sont...

Ninge la Timişoara! De fapt ningea, pentru că n-am apucat bine să scriu asta şi gata, nu mai ninge. În fiecare an, când se întâmplă fenomenul, mă uit pe geam şi-mi amintesc ninsorile de altădată, de la Sinaia. "Ou sont les neiges d'antan?" zice Villon, referindu-se, ce-i drept la femeile din alte vremuri. Aşa aş putea întreba şi eu, ne-metaforic.

Ca la nouă ani

Cel mai mult în ultimul timp mă frământă problema inocenței. Nu știu să o definesc, însă o intuiesc și mi se pare ceva mai presus de orice valoare. Poate tocmai din cauza asta inocența nu poate fi păstrată: e ceva dincolo de condiția umană. Trece pe la fiecare, se oprește puțin, parcă pentru a se odihni, apoi își ia zborul.

Poza Inocentei

Iubirea

A venit Mos Craciun. Pentru al doilea an consecutiv, cand vine el se opreste curentul. Toata casa intra in bezna, se aud niste bubuituri, apoi totul revine la normal si, sub brad, se vad diverse pachete. De data asta am avut si eu un pachet, pe care scria Raul. Inauntru, o carte: "Istoria Crestinismului". Sunt foarte multumit. Ca sa nu mai zic de Maria, care a primit cam tot ce pusese ea pe lista. S-ar parea ca mosul o iubeste. Si eu o iubesc.

Mici miracole

Vine Moş Crăciun, se apropie şi nu pot să nu fug cu gândul în copilărie, când sosirea moşului era cel mai important eveniment al anului. Sigur că veneau, peste an şi alte personaje, cum ar fi Moş Nicolae sau Iepuraşul. Dar niciunul nu se compara cu Moş Crăciun. Tata aducea un brad care atingea tavanul cu vârful, apoi, împreună cu mama, îl umplea cu globuri, beteală, bomboane, lumânărele, artificii. O minune, nu altceva.  Am şi acum câteva dintre globurile copilăriei şi, când le privesc, parcă luceşte ceva special în ele, o frântură din lumina acelor vremuri.

Suzana - începutul unei telenovele

Când eram mic, aveam o bonă sau guvernantă, nu mai știu cum i se spunea. O chema Suzana și era din satul Popteleac. Atât de mult îmi plăcea Suzana, încât venea a doua în ordinea preferințelor, imediat după mama. Mă gândesc că acum trebuie să aibă vreo 70 de ani și, cine știe, poate arată precum Muma Pădurii. Dar tot aș vrea s-o văd.
Culmea este că am găsit, printre hârtiile strânse de mama, o scrisoare pe care i-a trimis-o Suzana bunicii mele în 1965, pe când eu aveam cinci ani neîmpliniți. Uite cum sună scrisoarea: